[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Da, foarte interesante citate biblice care, într-adevăr, au prefigurat învăţătura de credinţă a Bisericii noastre despre pururea fecioria Maicii Mântuitorului nostru.
La citatele menţionate de dvs. am putea adăuga şi Isaia7, 14: "Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele Lui Emanuel". Textul este citat exact aşa, în varianta Septuagintei, în Noul Testament (Matei1, 23), cu referire la Întruparea Domnului Iisus Hristos şi Naşterea Sa din Fecioara Maria. În Sf. Evanghelie după Matei, textul vechi-testamentar este reprodus astfel: "Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu". Observăm că între textul de la Isaia7, 14 (din Septuaginta) şi acelaşi text citat în Noul Testament (Matei1, 23) există o mică diferenţă, căci în Evanghelia după Matei verbul "va chema" (Isaia7, 14) este pus la plural ("vor chema numele Lui..."), accentuându-se astfel adevărul că Domnul Iisus avea să fie recunoscut drept "Emanuel" (Dumnezeu întrupat) nu doar de Mama Sa, ci de către întreaga Biserică.
Mai avem şi în Psalmi referiri simbolice la persoana şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.

Doamne ajută!

Prima referire la Maica Domnului, existentă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, poate fi găsită în aşa-numita "protoevanghelie" de la Facerea3, 15, unde Dumnezeu le făgăduieşte protopărinţilor noştri faptul că Fiul unei femei va zdrobi capul şarpelui, mântuind astfel neamul omenesc. Astfel, adresându-Se şarpelui, Domnul spune: "Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acela îţi va zdrobi capul, iar tu Îi vei înţepa călcâiul" (Facerea 3, 15).