[neica_nimeni_altul]

Cine grăieşte aceasta? Dumnezeu grăieşte. Şi către cine grăieşte, dacă nu către Fiul? Zice Dumnezeu – Tatăl: „să fie soare” şi Fiul a zidit soarele. Căci vrednic era ca Soarele dreptăţii să zidească soarele lumii acesteia. Însuşi, dar, l-a adus la lumină, Însuşi l-a făcut să lumineze, Însuşi i-a dat puterea de a revărsa lumină ...

Priveşte mai întâi la tăria cerului care a fost făcută înaintea soarelui; priveşte mai întâi la pământul care a început a se vedea şi era tocmit încă mai înainte ca soarele să se ivească; priveşte la verdeaţa pământului care a fost mai înainte de lumina soarelui. Rugii de mure au fost mai înainte de soare; firul ierbii e mai bătrân ca luna. Aşadar, nu socoti drept zeu acel lucru ale cărui daruri date de Dumnezeu se văd a fi mai preţioase. Trecuseră trei zile; în vremea aceasta nimeni nu s-a îngrijit de soare totuşi strălucirea luminii se vedea pretutindeni. Căci şi ziua îşi are lumina ei, care şi ea a fost mai înainte de soare ...

Cât de curate şi nepătate generaţiile urmează fără amestecare una după alta, astfel încât peştele zămisleşte peşte, iar foca, focă … În tot ceea ce rodeşte, firea rămâne credincioasă sieşi… Seminţele unui fel nu pot fi schimbate într-un alt fel de plantă, nici nu dau la iveală roade deosebite de propriile seminţe, astfel încât oamenii să răsară din şerpi şi carnea din dinţi …
Mai puteţi deci voi, păgânilor, cei ce sunteţi în stare să susţineţi că există schimbare, să tăgăduiţi reaşezarea firii?

fragmente din Cartea TÂLCUIRI LA FACERE de Sf Ambrozie cel Mare