[neica_nimeni_altul]

Este clarificatoare comparaţia pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoaşterii şi schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepţiei astronomice despre lume.

Până atunci se explicaseră fenomenele cereşti prin mişcarea corpurilor celeste în jurul pământului.
Copernic le-a explicat mult "mai simplu", admiţând o mişcare a observatorului (a dispărut în acest fel sistemul de referinţă)

Tot aşa empirismul explicase cunoaşterea printr-o influenţă a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoaşterea admiţând, într-un mod oarecum „paradoxal”, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le şi poate cunoaşte a priori! (culmea ştiinţei)

Gândirea reuşeşte, astfel, să-şi formuleze cunoaşterea în principii generale şi necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare şi îndeobşte valabile pentru toate experienţele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaştere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenţei.

„Lucrurile în sine”, nu mai pot fi supuse funcţiilor sintetice ale inteligenţei, încât nici metafizica în sensul său tradiţional de cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă.

Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, şi nu invers.
De aici cunoscuta teză kantiană: Raţiunea nu-şi scoate legile din natură, ci le prescrie ei.

Existenţa matematicii ca ştiinţă ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, şi nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă şi ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecăţile sintetice a priori?

Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta nişte judecăţi, care nu-şi au izvorul în experienţă, adică apriori şi care nu sunt nici deducţii logice, deci propoziţii analitice, dreptul de valoare de cunoaştere obiectivă, respectiv judecăţi sau propoziţii sintetice?