Sincer esti draguta, dar da-mi voie sa-ti spun parerea mea acum ...Credinta nu mi se clatina, din cauza unei casnicii esuate ...iar casnicia stiu si sunt convinsa ca asa trebuie sa fie, Sacra numai ca nu prea vad si cazuri concrete de casnicii asa ca la cartea sfanta ...Doar ca vezi tu draga mea, uneori primim in viata unele cruci, cu un scop de la Dumnezeu...si daca este sa-mi asum o greseala, este aceea ca eu ar trebui sa gandesc in fiecare moment acest lucru pe care il uit uneori :
- Doamne Iisuse Hristoase iarta pe fostul sot ca nu a stiut ce face si fiecare gest al lui a fost facut spre mantuirea mea, el nu a lucrat decat pentru asta ..iar eu pacatoasa trebuia sa stiu ca este lege cuvantul tau acesta: "daca vrea sa plece femeie barbatul tau , lasa-l, ca nu stii tu unde este mantuirea lui..."

CĂSĂTORIA (divorţul) Sf. Ion Gură de Aur

De are cineva femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să n-o lase. Iar femeia dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-l lase (I Cor., 7, 12-13). Ai văzut ce mare pogorământ? Chiar dacă este păgână, spune Pavel, chiar dacă este necredincioasă şi vrea să locuiască cu el, să nu o îndepărteze! Şi iarăşi: Chiar dacă este păgână femeia, chiar dacă este necredincioasă, să n-o alungi, dacă vrea să locuiască cu tine. Ce ştii, femeie, de-ţi vei mântui bărbatul sau ce ştii, bărbate, de-ţi vei mântui femeia? (I Cor., 7, 16). Ai văzut că nu opreşte căsătoria cu un necredincios sau cu o necredincioasă? Ascultă-1 iarăşi chiar pe Hristos grăind ucenicilor Săi: Iar eu vă zic vouă: Oricine îşi va lăsa femeia lui afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească preadesfrânare (Matei, 5, 32). Cât de mare şi covârşitoare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Chiar de este necredincioasă, spune Dumnezeu, chiar de este păgână, primeşte-o, ţine-o! Dar dacă păcătuieşte faţă de tine, dacă uită datoriile căsătoriei şi trăieşte cu alţii, ţi-i îngăduit să o izgoneşti din casă, s-o laşi". (Omilii la Facere, omilia XXVI, II, în col. PSB, voi. 21, p. 321)
„Cel care-şi lasă pe femeia lui, spune Hristos, o face să săvârşească adulter, iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Bărbatul care-şi lasă femeia se face pe sine însuşi vinovat de păcat, chiar dacă nu ia altă femeie, tocmai pentru că a făcut-o să săvârşească adulter; iar cel care-şi ia altă femeie săvârşeşte şi el adulter. Să nu-mi spui că a lăsat-o acela! Chiar dacă alăsat-o, rămâne totuşi femeia celui care a lăsat-o. Apoi, ca să nu facă pe femeie mai obraznică, pentru că toată vina a fost aruncată pe bărbatul care a lăsat-o, Hristos îi închide şi ei uşa unei noi căsătorii, spunând: Iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe femeie pe drumul cel bun, chiar fără voia ei: o opreşte de a se mai căsători şi nu-i îngăduie să aibă vreun prilej de micime sufletească. într-adevăr, dacă femeia ştie că vrând-nevrând trebuie sau să trăiască cu bărbatul pe care 1-a avut de la început, sau, dacă pleacă din casa bărbatului ei, să nu mai aibă nicăieri nici o scăpare, atunci va fi nevoită, chiar fără voia ei, să-şi iubească soţul.
„Femeia de bărbat să nu se despartă. Iar de se va şi despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său (1 Cor. 7, 10-11). Fiindcă s-au întâmplat dezbinări, zice, fie din pricina înfrânării, fie din alte pricini şi micimi de suflet, pentru aceea este cu mult mai bine ca nici începutul să nu se facă, iar de cumva s-a făcut, apoi rămână femeia cu bărbatul, şi chiar dacă nu mai are legături cu dânsul, cel puţin nu mai are pe alt bărbat" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, p. 191)
„Iar de se desparte cel necredincios, despartă-se, (1 Cor. 7, 15). Aici faptul nu mai este curvie. Dar ce înseamnă: Iar de se desparte cel necredincios? De pildă, zice, dacă îţi porunceşte a jertfi şi a lua parte prin căsătorie la necinstirea lui, sau a pleca din casă, apoi atunci mai bine este a strica căsătoria, şi nicidecum bună cinstirea. Pentru aceea a şi adăogat: Că nu este robit fratele sau sora întru unele ca acestea. Dacă în fiecare zi se ceartă şi se luptă pentru aceasta, apoi mai bine este a te izbăvi de acest rău. De aceasta şi face vorbire, zicând: că spre pace ne-a chemai pre noi Dumnezeu. Acela este care a dat pricină de desfacere, după cum face şi cel ce curveşte.
Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? (1 Cor. 7, 16). Aceasta este zisă faţă de zicerea de mai sus: Să nu-1 lase pre el. Dacă el, zice, nu se împotriveşte, rămâi pe lângă dânsul, căci ai şi un câştig. Rămâi, îndeamnă, sfătuieşte şi încredinţează-!, căci nici un dascăl nu va putea să facă ceea ce vei face tu, ca femeie. Şi nici nu-i face vreo silnicie, sau să ceri de la dânsul ca numai decât să facă aşa, ca nu cumva să se facă greoi în vorbă, nici nu porunceşte a se lepăda de această sarcină, ci prin neştiinţa viitorului lasă lucrul în nehotărât, zicând: Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii, bărbate, de îţi vei mântui femeia?" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 192-193)
„Pavel spune: Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decât din bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Acum însă, după ce s-a despărţit de bărbatul ei, îi porunceşte să se înfrâneze chiar dacă nu vrea: Iar dacă se desparte de bărbatul ei, să nu se mai mărite, sau să se împace cu bărbatul ei (I Cor., 7, 11). Să aştepte moartea bărbatului! După cum unei fecioare care s-a hotărât să trăiască în înfrânare, nu-i mai este îngăduit să se căsătorească, pentru că Mirele ai trăieşte veşnic şi este nemuritor, tot astfel şi unei femei măritate numai atunci îi este îngăduit să se căsătorească a
doua oară, când îi moare bărbatul." (Despre Feciorie, 39, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 68-69)


Asa ca singurul lucru crestinesc pe care il pot face ..este sa uit ca pot exista barbati...Sper sa ma ajute Dumnezeu si sa fac asta ...ca la capitolul asta am dat in bara..
Credeam ca daca iubesti cu adevarat, poate Dumnezeu o vrea macar sa-ti mai dea o sansa si sa te mai casatoresti...M-am convins ca doar pacate sunt si himere cautarile ...acum voi face ce trebuia sa fac demult, daca Dumnezeu imi va ingadui..sa uit ca exista barbati cu desavarsire ..Pe ei in acest moment trebuie sa ii privesc ca pe niste frati si nimic mai mult...
In general asa gandesc, dar vezi tu satana mai imi scoate uneori in cale pe cate cineva si mai uit si cred ca este trimis poate de Dumnezeu..dar nu a fost sa fie asa ..si in final ..ce rezulta...chit ca stai doi trei ani singura si mai faci cate un pacat la zile mari cand crezi ca ai gasit barbatul mult asteptat ..chit ca uiti poate si 4 ani ..tot curva..esti conform celor scrise in biblie ..
FEMEIA lasata de barbat este ...stiti voi ce..
Asa ca va trebui sa recunosc ca Dumnezeu este pana la urma un Dumnezeu gelos ..ma vrea curata si doar sa traiesc in credinta si cu iubirea lui mare, fara a ma casatori..la acesta concluzie am ajuns..
Alte incercari nu ar face decat sa taraganez mantuirea mea...ca nu este cale de intoarcere si de a scimba cele ce s-au scris...nu ma mai convinge nimeni...trebuie sa uit si atat si mai ales iarta-ma Doamne, ca am vadit pacatele altora si pe ale sotului meu, cand Tu nu mi le vadesti pe ale mele...iar de am facut imprudenta sa aduc o astfel de discutie si cu duh judecata am spus cumva, iertata fiu si de data asta ca stii firea noastra care nu se mai stapaneste in a nu mai face pacate mere....Cum deschidem gura , cum deschidem ochii, cum ne trezim din som si chiar de adormim..in pacate ne scaldam...Doamne ajuta sa fim iertati de pacatele noastre! Am facut o mare prostie si am scris ce am scris...uitati va rog, chiar va implor si treceti de ce am scris eu, ca nu voi mai raspunde la nimeni altcineva...A ierta inseamna in primul rand a uita...asa spunea un Sfant parinte care am uitat cum se numea ..deci acest subiect este inchis pentru mine si asa trebuie sa ramana...