[Adriana3]

"[b] Botezul lui Ioan din cer a fost , sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi! Si ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc."

"In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui” .
Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele ."

Cu siguranta isi marturiseau pacatele proprii si nicidecum pacatul lui Adam si al Evei. Iar Botezul pocaintei pregatea Calea Domnului pentru iertarea acestor pacate. Pentru ca Ioan zice apoi:

"Eu unul va botez cu apa spre pocainta , dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc .

Ca atare este foarte limpede, Botezul cu apa este doar cel al pocaintei, al lacrimilor. Dar pocainta noastra, lacrimile noastre, nu pot sterge pacatele noastre, ci cel care le sterge este focul Duhului Sfant primit prin Botezul Domnului. Cu siguranta oamenii nu se pocaiau pentru pacatele stramosilor ci doar pentru pacatele lor personale. Si aceste pacate urmau sa fie curatate in mod concret prin sangele Domnului. Nu putea veni Duhul Sfant sa le curete pana Domnul nu le platea cu sangele Sau, de aceea Botezul cu Duh Sfant al primilor crestini s-a facut abia la Cincizecime:

"Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. "

Dumnezeu este mult iubitor dar este si drept , ca atare iubirea cerea sa ne ierte pacatele, dreptatea insa cerea ca pacatele sa fie platite. De aceea nu a putut sa ne ierte pur si simplu pacatele prin Duhul Sfant, ci a trebuit ca cineva sa plateasca. Din iubire pentru noi, ne-a scutit pe noi de plata, ca si asa nu puteam plati, ca atare a venit Fiul Sau sa plateasca in locul nostru prin sangele Sau. Prin acest sange a platit pacatele nu numai ai celor care fusesera inaintea lor, dar si ai celor care urmau dupa El, a platit pacatele omenirii intregi:

"Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.

Ca atare, singurul lucru pe care il avem noi de facut este sa acceptam aceasta plata si sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu renuntand la rele, sau sa refuzam aceasta plata continuand sa lucram cele ale mamonei. Cei care decid sa-si intoarca fata spre Dumnezeu, prin Duhul Sfant li se curata pacatele deja platite de sangele Domnului, este Botezul Domnului care nu este niciodata disociat in sufletul omunului de botezul lacrimilor pocaintei, adica botezul cu apa al Sf. Ioan Botezatorul, cei care insa nu vor sa isi intoarca fata la Dumnezeu, nu vor sa accepte plata Domnului pentru pacatele lor, raman cu povara propriilor pacate si continua sa faca raul. De aceea apostolilor nu li s-a spus decat sa duca aceasta Buna veste oamenilor iar pe cei care vor crede, sa ii Boteze in numele Sfintei Treimi. Tocmai pentru ca Duhul Sfant se revarsase peste omenire, asa ca cei care au acceptat acest Duh, l-au marturisit imediat pe Hristos in faptele lor iar cand vestea cu numle Lui a ajuns la urechile lor L-au recunoscut de indata ca Fiu al lui Dumnezeu si s-au botezat. La ceilalti nici un folos sa se insiste tocmai pentru ca au refuzat Duhul Sfant cu mult inainte ca vestea cea buna sa ajunga la urechile lor.

Ca atare, marturisirea si iertarea pacatelor cu care au fost trimisi apostolii in lume nu era altceva decat Botezul pocaintei si a iertarii pacatelor in numele Sfintei Treimi. Pentru ca apoi ei erau convinsi ca cei care renasc astfel in Dumnezeu, nu mai pacatuiesc:

Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Dupa care imediat spune ce inseamna a fi nascut din Dumnezeu, ce inseamna a fi Fiu al lui Dumnzeu:

Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu , nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,"

Deci se cere dreptate si iubire . Sunt unii insa care cred ca frate este doar cel de o convingere cu el, sau de un neam cu el, asa cum era in trecut, insa Domnul arata atat prin pilde (vezi Samariteanul milostiv) cat si direct prin cuvinte, ca de fapt iubirea fratelui nu mai este doar cea fata de cei din acelasi neam, credinta etc, ci dimpotriva, este iubirea fata de toti oamenii, este iubirea aproapelui, iar aproapele este inclusiv vrajmasul, toti acestia fiind acum frati de sange, tocmai pentru ca, fiind toti iubiti de Dumnezeu Tatal, pentru toti si-a varsat Fiul Sau sangele iar prin acest sange varsat pentru intreaga omenire am devenit cu totii frati. Oamenii credeau ca unii sunt buni iar altii rai, insa Domnul arata ca bun este doar Dumnezeu, deci oamenii sunt cu totii rai, mai mult sau mai putin bine-nteles. Dar la toti li s-a iertat o datorie foarte mare, asa ca datori sunt si ei sa ierte celorlalti datorii cu mult mai mici, asa cum o arata o alta parabola. Ca atare iubirea fratelui-de-sange (sangele fiind al lui Hristos de pe cruce) ca pe noi insine este desavarsirea ceruta de Domnul, iubirea mergand pana la a-ti da viata pentru cel iubit. Pentru ca este scris ca nu este iubire mai mare decat a da viata pentru cel iubit iar cel iubit sunt acum toti oamenii, inclusiv vrajmasii :

"Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. "

Ca atare "acesta este sangele Meu care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor este intreg Sangele Domnului varsat pentru omenirea intreaga. Faptul ca doar unii il beau nu ii face frati doar intre ei, asa cum cred unii, ci ii infrateste cu omenirea intreaga pentru care acel sange a fost varsat si tocmai ca cei care il beau sunt chemati mai mult ca oricare altul sa isi dea la randului lui sangele pentru toti ceilalti asa cum a facut Hristos. Sangele Euharistic este un dar mare facut crestinilor dar si o raspundere mare in fata lui Dumnezeu pentru ca sunt chemati sa il imite intru toate pe Domnul in viata lor. Ca atare, sangele Domnului varsat pentru intreaga omenire ce curge in venele crestinilor Impartasiti, ii infrateste mai mult decat pe oricine altul cu intreaga umanitate. Iubirea la care sunt chemati astfel, nu este datul din gura "multa iubire" ci iubirea se demonstreaza in fapte, altfel cel ce da din gura nu este decat un mincinos, adica un anticrist.

"Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura , ci cu fapta si cu adevarul . In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre."

Deci marturisirea inseamna cuvinte + fapte , una fara alta fiind minciuna. De aceea pomul dupa roade se cunoaste. Cine zice "multa iubire" dar prin celelalte cuvinte si fapte isi bate joc de celalalt si isi rade de el, il umileste etc., se afla in minciuna. "Nu ucide" nu se refera doar la a lua viata cuiva, ci si la orice act lipsit de iubire si plin de dispret la adresa lui, orice lipsa de respect pentru chipul lui Dumnezeu sadit in El, indiferent cat de prafuit este acest chip. Celui caruia i s-a iertat o datorie atat de mare de catre Dumnezeu are obligatia morala sa ierte si el datorii mult mai mici celorlalti, cu atat mai mult cu cat nu el l-a creat pe celalalt, nu el l-a crescut, nu el ii sta aproape cand este trist si amarat, cand cauta si asa mai departe. Ci doar Dumnezeu este prezent mereu si mereu langa fiecare in parte.