[laurastifter]

Cert este faptul că păcatul strigător la cer al avortului rămâne o crimă!
De asemenea, noi, toţi creştinii, suntem datori de a păstra în suflete credinţa în importanţa Sfintei Taine a Botezului pentru mântuire. Prin Botez devenim creştini şi primim harul necesar parcurgerii drumului acestei vieţi în supunere şi iubire faţă de Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
În privinţa sufletelor copiilor morţi nebotezaţi... cred că suntem muult prea neştiutori pentru a înţelege judecata lui Dumnezeu şi planul Său veşnic. Într-adevăr, Mântuitorul Hristos, în convorbirea Sa cu fariseul credincios Nicodim (Ioan 3), a spus clar că primirea Botezului este prima condiţie a intrării în Împărăţia lui Dumnezeu. Cred că aceste cuvinte ale lui Hristos, ca şi toate celelalte învăţături ale Sale, se adresează celor care sunt capabili de a le pune în practică, iar nu persoanelor lipsite de discernământ şi de apărare (precum sunt copilaşii nenăscuţi, care au doar nevoie să fie apăraţi şi iubiţi de către părinţii lor). Păcatul este, aşa cum ştim, "încălcarea liberă şi conştientă a voii lui Dumnezeu", iar copiii ucişi înainte de naştere nu pot fi nici liberi, nici conştienţi de ceea ce, din cauza egoismului celorlalţi, li se întâmplă. Ei sunt ucişi - deşi nimeni nu are drept de viaţă şi de moarte asupra lor - şi alungaţi din lumea aceasta înainte de a fi botezaţi, înainte de a li se acorda şansa de a-şi dobândi viaţa veşnică. Oare Dumnezeul nostru Cel iubitor, Cel Care Şi-a trimis Fiul la jertfă pentru mântuirea necredincioşilor, îi va trimite în Iad pe cei nevinovaţi, doar pentru că, din vina altora, nu au primit Sfântul Botez? "Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?" Nicidecum!
Mântuitorul Hristos cere să fie botezaţi cei care sunt capabili de a lua decizii în ceea ce-i priveşte, iar cei slabi şi lipsiţi de orice apărare se află în ocrotirea Sa. Dacă cei maturi (care, desigur, au acumulat multe păcate) care mor înainte de a se boteza, deşi au dorit să primească Sfânta Taină, ajung în Împărăţia lui Dumnezeu doar pentru buna lor intenţie, atunci cu mult mai sigur copilaşii nevinovaţi vor fi aşezaţi de Domnul în rândul celor mântuiţi.
N-au primit Botezul în apă? Îi va boteza Hristos cu scumpul Său Sânge vărsat pe Cruce pentru mântuirea întregii omeniri.
N-au putut crede în Hristos? Li Se va revela El Însuşi, în viaţa cea veşnică.
Nu au putut săvârşi fapte bune? "Dumnezeu este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor".
Cei care, în perioada persecuţiilor, îşi dădeau viaţa pentru Hristos înainte de a fi botezaţi, erau trecuţi de către Biserică în rândul Sfinţilor Mucenici, considerându-se că moartea lor martirică a constituit... un "botez al sângelui". Iată, aşadar, că, precum ne-a încredinţat Mântuitorul nostru Hristos, "cele ce la oameni sunt cu neputinţă, cu putinţă sunt la Dumnezeu". Dumnezeu poate mântui pe oricine... Doar cei care pot şi nu doresc mântuirea vor ajunge în Iad. De fapt... nu ştiu nici cu aceştia ce se va întâmpla pentru că... Dumnezeul nostru ne-a făcut o mulţime de surprize în istorie. :) Cine ar fi crezut, în perioada Vechiului Testament, că Dumnezeu Se va sacrifica pe Cruce pentru oameni? Proorocii, inspiraţi fiind de Duhul Sfânt, anunţaserăaceastă taină... dar câţi o înţeleseseră cu adevărat? Sunt sigură că, atunci când "va veni ceea ce este desăvârşit" şi "ceea ce este în parte se va desfiinţa" (I Corinteni 13), vom fi foarte surprinşi... uimiţi de neînţelepciunea noastră actuală. Poate că atunci, în momentul Parusiei, va fi o situaţie asemănătoare celei imaginate de Sf. Siluan Athonitul. Astfel, acest sfânt contemporan îşi exprima nădejdea înflăcărată că, la A Doua Sa Venire, Hristos, venind în lume, îi va aduna pe toţi oamenii alături de El şi-i va întreba: "Fiilor, Mă iubiţi voi pe Mine?". Atunci, toţi Îi vor răspunde în cor, cuprinşi de entuziasm: "Da, Doamne, Tu pe toate le ştii! Tu ştii că Te iubim".
Ştiu, pentru ultimele propoziţii pe care le-am scris voi fi acuzată de apocatastază... :) :)
Nevrednici de a cerceta ceea ce încă nu ni s-a descoperit de Domnul, să aşteptăm, plini de încredere şi de bucurie duhovnicească, practicând cu râvnă toate poruncile Sale şi conştienţi fiind că pentru noi, cei care ne putem hotărâ în mod liber viitorul (căci suntem fiinţe perfect conştiente, libere şi responsabile), mântuirea se dobândeşte prin har, credinţă şi fapte bune. În rest... să ne aşteptăm la orice dovadă de iubire din partea lui Dumnezeu, oricât de contrară aşteptărilor noastre ne-ar părea!

Doamne ajută!