Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
"Legat de mine, cred ca fiecare avem niste idei formate, care sa presupunem ca ne fac bine si se pot imbunatati cu ajutorul cunostintelor celorlalti."
Pentru a putea sa punem inceput bun curatirii noastre ca apoi sa poti pasi pe calea sfinteniei este absolut necesar sa renuntam la ideile formate care credem noi ca ne fac bine. De aceea temelia curatirii si sfintirii este ascultarea - ascultarea de duhovnic pentru ca la inceput nu prea stim noi care idei si ganduri sunt cele bune. De abia mai tarziu, dupa o anumita nevointa, si invatare reusim sa capatam discernamant duhovnicesc si astfel sa stim ce idei sunt bune si ce idei nu sunt bune. Si si atunci cerem binecuvantare de la duhovnic.
|
Am vrut sa spun ca am niste idei. Poate mi le impartaseste si duhovnicul, poate nu. Dar ca poate alti oameni au nevoie sa li se spuna lucrurile altfel si privesc lucrurile altfel. E bine sa invatam mereu. Dar poate eu spunandu-i unui om ca pana la sfintenie e cale lunga, il smintesc. Cine stie in ce mod il afecteaza. Poate are nevoie sa creada ca va atinge sfintenia. Nu-i cunosc eu necesitatile. Si a vorbi despre "sfintenie" mi se pare o problema prea delicata, si ca sa-i spun cuiva ce cred, poate ca l-ar afecta.
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Oprirea de la impartasanie pe o perioada de timp tine de canonul dat de duhovnic in masura pacatelor savarsite. Trebuie sa te pocaiesti si sa plangi din suflet pentru gresesile savarsite. Trebuie , prin constiinta sa simti ca te-a iertat Domnul, ca sa poti sa te impartasesti. De aceea duhovnicul opreste de la impartasanie uneori pe oameni. Dar cu toate astea, in postul mare si de sarbatoarea de inviere , deci macar o data pe an, pentru cei cu multe pacate, este voie impartasirea. Fireste asta duhovnicul decide, cunoscandu-ti sufletul. Dar a judeca noi, ca de ce unul este impartasit si altul nu cautand explicatii, dupa mintea noastra eu zic ca e o cale gresita. Noi trebuie sa avem mintea la Domnul si la plangerea pacatelor noastre.
Cresterea duhovniceasca o facem prin savarsirea faptelor bune atat cele vazute (milostenie, ajutor) cat si cele nevazute , in suflet, prin simtaminte de iubire, mila, pace, liniste si rugaciune. Gandul la Domnul si curatirea de pacate cu siguranta ne cresc duhovniceste.
Ai dreptate insa acolo cand spui ca fiecaruia ii revine alt tratament. de aceea trebuie ascultare de duhovnic. doar el stie tratamentul potrivit pentru fiecare.
|
Eu ti-am dat 2 cazuri reale nu imaginare, si nu prin propia-mi judecata.
Dar folosul lor era altul, nu realitatea lor. Eu am vrut sa fiu mai subtila, adica sa fac un paralelism. Adica poate unii oameni au nevoie sa auda ca trebuie sa ajunga la sfintenie, si le face bine; poate unora le face bine sa le scoti in evidenta lipsurile, sa le spui ca mai este drum lung de mers pana acolo si sa se smereasca si sa faca chestile x.
Eu, expunandu-mi punctul de vedere, poate i-as face rau unui om care are nevoie sa auda cu totul altceva.