Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Intervin aici sa iti povestesc o intamplare care iti va da raspuns bun dilemei tale. Am mai spus-o eu pe forum, nu mai tin minte pe ce thread dar acum o repet pentru tine.
In primavara acestui an am fost impreuna cu sotul meu la Manastirea Ormilia din nordul Greciei, metoc al Manastirii SimonPetras din Sfantul Munte. Acolo, dupa o primire minunata a maicii starete, cu care am vorbit multe, atingand si subiecte de istorie crestina, maica stareta l-a intrebat pe sotul meu cum se numeste, nereusind sa retina numele spus in romaneste. Aici sotul s-a scuzat, ca nu are nume de sfant si a repetat numele sau. Atunci maica stareta cu un zambet pe fata i-a spus: nu e nimic dragul meu, fii tu sfant si astfel numele tau va fi de sfant. Nu e imposibil totul este sa vrei, a continuat maica stareta.
In acea seara am avut o discutie cu duhovnicul meu, legat de acest aspect. Si parintele mi-a spus asa: sfintenia este acolo unde nu te astepti, o babuta de la tara fara multe scoli poate sa poarte sfintenia in ea.
in concluzie vreau doar sa iti spun ca daca pleci la razboi cu gandul ca esti slab si nu vei izbandi atunci cu siguranta nu vei izbandi.
Scopul nostru este desavarsirea asa cum ne indeamna Iisus, iar desavarsirea inseamna sfintenia.
|
:) Multumesc foarte mult pentru ca ne-ai impartasit aceasta istorioara. :) Si-mi place foarte mult ce-ai scris la sfarsit.
Legat de mine, cred ca fiecare avem niste idei formate, care sa presupunem ca ne fac bine si se pot imbunatati cu ajutorul cunostintelor celorlalti.
Dar gandirea mea poate nu face bine altui om si e prilej de sminteala. Adica un duhovnic iti cunoaste viata, te cunoste pe tine ca persoana si-ti raspunde in functie de capacitatea ta de intelegere si de nevoile tale. De exemplu, sa zicem ca un duhovnic ar considera ca un mirean nu merita Impartasania, dar pentru ca isi da seama de marea nevoie ce o are acea persoana de aceasta, ii da voie sa se impartaseasca. Si uite asa creste el duhovniceste. Pe cand altul, in alt caz, zice ca mai bine e sa nu-i vorbeasca lui de Impartasanie, ca favoare mare ii face daca ii "arata lungu' nasului" si-l invata cele de trebuinta lui si se smereste, si uite asa, si acesta creste duhovniceste. Adica fiecare are nevoie de un anumit tratament si o anumita invatatura.
Cat despre sfintenie, mai bine nu mai vorbesc despre subiect, in primul rand ca nu vorbesc in cunostinta de cauza, si-n al doilea rand mi se pare ca as putea fi prilej de ratacire pentru altii, in loc sa-i ajut sa creasca duhovniceste.
"Sfintenia este acolo unde nu te astepti, o babuta de la tara fara multe scoli poate sa poarte sfintenia in ea." Desigur, sfintenia nu tine de diplome, "fatau" sau imbracaminte. Cand am vorbit de aparenta, ma refeream la aparenta traire duhovniceasca.
P.S. Vreau sa adaug ceva off topic, care n-are legatura cu ce ai vrut tu sa spui prin istorisire, ci cu alt subiect(si cu ceva din poveste, dar tu prin acel fragment ai vrut sa spui cu totul altceva).
Cu toate ca , un om care poarta un nume sfant nu este mai sfant decat altul care nu a primit unul la nastere( si nu trebuie sa ne simtim prost ca s-a intamplat asa), nu inseamna ca nu trebuie sa dam importanta Botezului viitorilor nostri copii, ci ar trebui sa le punem un nume sfant.
Adica este diferenta intre a nu stii ca trebuie sa-i pui nume sfant copilului si sa-i alegi un ocrotitor si alta este sa stii si sa nu te interesezi de ce este bine sa faci asa, si sa preferi sa-i pui nume de fite.