Citat:
În prealabil postat de Azzuurra
S-ar putea sa ma repet....
Cand am vazut intrebare, raspunzul mi se parea evident, ca sfintii nu sunt supraoameni, ci doar oameni normali care s-au luptat cu ei insisi.
Dar ca cineva sa se gandeasca la sfintenie sau sa se compare cu Sfintii mi se parea absurd. Adica sa-ti doresti manrtuirea da, dar sa te gandesti ca ai putea sa copiezi viata sfintilor, traind o viata de mirean, mi se parea aberant.
Mai exact: as fi"acceptat" intrebarea daca am putea dori sfintenia doar de la o persoana care traia macar in aparenta o viata ca a sfintilor(nepunand la socoteala gandurile, rugaciunea, trairea interioara): adica feciorelnic, care sa vrea numai binele si sa faca numai binele.... Sau POATE si de la un mirean cu viata de familie, care ar avea celelalte calitati, mai putin fecioria. Pentru restul, ma gandeam: sa zicem saru'mana daca ne mantuim si sa facem tot ce ne sta in putere pentru asta, fara sa ne mai propunem a visa la o viata de sfintenie.
...
Astazi, am vrut sa ma uit la televizor, voiam sa gasesc ceva interesant. Si am zis sa ma uit si pe Trinitas(ma uit foarte rar), sa vad ce este. Si cand am deschis, tema emisiunii era :"Sfintenia, telul vietii crestine"(am deschis la sfarsit si nu stiu continutul emisiunii, dar am inteles ca vor reveni asupra subiectului). M-am simtit cu musca pe caciula.
Si m-am gandit ca am fost cam rea in postari. In primul rand nu cunosc trairea duhovniceasca a nimanui. In al doilea rand, poate nu si-am permis nimeni sa creada ca viata de mirean se poate compara cu cea a unui Sfant.
Si cred ca duritatea in postare se datoreaza faptului ca m-am gandit ca "vorbesc cu oameni mari". Poate am gresit.
Adica, daca un copil de clasa a 4-a mi-ar spune ca vrea sa faca doctoratul si m-ar intreba daca cred ca poate ajunge acolo, i-as spune:" Bineinteles ca poti face doctoratul si poti ajunge acolo. Pastreaza-ti visul acesta in minte. Dar momentan trebuie sa te concentrezi sa treci in clasa a 5-a. Daca inveti bine, vei trece si peste celelalte etape si usor usor, cu pasi marunti vei ajunge la doctorat. Tu concentreaza-ti atentia asupra prezentului si a ceea ce trebuie sa faci acum, dar nu uita niciodata de visul tau. "
Nu vad de ce ar trebui sa fie diferit in cazul altor "copii". Ca pana la urma, "majoritatea dintre noi suntem copii intr-ale credintei".
Iertare.
|
Intervin aici sa iti povestesc o intamplare care iti va da raspuns bun dilemei tale. Am mai spus-o eu pe forum, nu mai tin minte pe ce thread dar acum o repet pentru tine.
In primavara acestui an am fost impreuna cu sotul meu la Manastirea Ormilia din nordul Greciei, metoc al Manastirii SimonPetras din Sfantul Munte. Acolo, dupa o primire minunata a maicii starete, cu care am vorbit multe, atingand si subiecte de istorie crestina, maica stareta l-a intrebat pe sotul meu cum se numeste, nereusind sa retina numele spus in romaneste. Aici sotul s-a scuzat, ca nu are nume de sfant si a repetat numele sau. Atunci maica stareta cu un zambet pe fata i-a spus: nu e nimic dragul meu, fii tu sfant si astfel numele tau va fi de sfant. Nu e imposibil totul este sa vrei, a continuat maica stareta.
In acea seara am avut o discutie cu duhovnicul meu, legat de acest aspect. Si parintele mi-a spus asa: sfintenia este acolo unde nu te astepti, o babuta de la tara fara multe scoli poate sa poarte sfintenia in ea.
in concluzie vreau doar sa iti spun ca daca pleci la razboi cu gandul ca esti slab si nu vei izbandi atunci cu siguranta nu vei izbandi.
Scopul nostru este desavarsirea asa cum ne indeamna Iisus, iar desavarsirea inseamna sfintenia.