Citat:
În prealabil postat de VictorS
Am gasit un parinte duhovnic la schitul Darvari, un om si psiholog extraordinar de un calm ce nu am intalnit pana acum. Dupa fiecare spovedanie parca prind aripi. Din pacate a doua zi dezamagirea ca nu am reusit sa tin familia unita (nu conteaza a cui a fost vina, trebuia sa fiu eu mai atent sa nu se ajunga la situatia asta) si deznadejdea pun din nou stapanire pe mine.
In perioada asta m-am rugat mult, zilnic mers la biserica si ramas de cate ori am reusit la slujba (cand mi-a permis programul), mers la mai multe manastiri lasat acatiste. In fine m-am straduit cat de mult am putut si m-am priceput, din pacate nu se vede nici o schimbare  , totul pare in zadar , ba din contra lucrurile se inrautatesc. Mai este o luna pana la infatisare si totul pare pierdut. Revin atunci cu detalii si impresii legate de ultima perioada in care am gresit, suferit si sperat intr-o minune.
Ma iertati daca v-am suparat cu aceste ganduri ale mele.
Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. |
Poate foloseste:
„A murit fara lumanare, Parinte! A murit… ce ma fac?“ Lumanarea nici n-ajuta, nici n-acuza. Are insa o seminificatie lumanarea: conditia de jertfa. Ca sa lumineze jertfeste fitilul si ceara. Deci, ideea de jertfa inseamna lumanarea. E, si noi trebuie sa jertfim ceva: o placere, o bucurie, o cutare. Si sigur ca atunci esti un erou. Dar lumea e obisnuita sa ceara ca niste milogi. Nu asa! Iti da sigur, dar sa vii ca un erou. Ca daca dracul impingea in usa la un crestin, la un calugar si calugarul impingea si dracul mai tare sa intre el. „Doamne, Doamne, Doamne!” Si dracul cand sa intre calugarul: „Doamne!“. Si a venit Hristos. „Cand m-ai chemat cu adevarat am venit. M-ai chemat ca un milog pana acuma…” Suntem prea scumpi, prea destepti, prea daruiti, prea indumnezeiti ca sa nu ne pastram identitatea asta, sa ne rusinam de numele mare pe care il avem. Cerem lui Dumnezeu ca niste dumnezei, dar cu smerenia cuvenita…”
Credinta in Dumnezeu e neconditionata, nu puteti face anumite lucruri pe care nu le-ati facut inainte (spovedit, biserica, post) doar pentru a vi se intoarce sotia. Noi trebuie sa ascultam de Dumnezeu si nu El de noi... Dar aveti credinta si nadejde! Ce nu sepoate la oameni se poate la Dumnezeu!
Si apoi, L-ati castigat pe Dumnezeu in aceasta imprejurare, v-a ajutat deja foarte mult, sa nu cadeti in deznadejde, caci altii ar fi clacat de mult...