Am gasit un parinte duhovnic la schitul Darvari, un om si psiholog extraordinar de un calm ce nu am intalnit pana acum. Dupa fiecare spovedanie parca prind aripi. Din pacate a doua zi dezamagirea ca nu am reusit sa tin familia unita (nu conteaza a cui a fost vina, trebuia sa fiu eu mai atent sa nu se ajunga la situatia asta) si deznadejdea pun din nou stapanire pe mine.
In perioada asta m-am rugat mult, zilnic mers la biserica si ramas de cate ori am reusit la slujba (cand mi-a permis programul), mers la mai multe manastiri lasat acatiste. In fine m-am straduit cat de mult am putut si m-am priceput, din pacate nu se vede nici o schimbare , totul pare in zadar , ba din contra lucrurile se inrautatesc. Mai este o luna pana la infatisare si totul pare pierdut. Revin atunci cu detalii si impresii legate de ultima perioada in care am gresit, suferit si sperat intr-o minune.
Ma iertati daca v-am suparat cu aceste ganduri ale mele.
Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari.