[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

Evreii considerau că locuinţa morţilor, Sheol-ul (שְׁאול), este un loc sub pământ şi de multe ori se folosea în antiteză cu cerul; cerul este foarte sus, şeolul este foarte jos. Cuvântul şeol este definit adesea ca fiind sinonim cu mormântul şi nici un om nu poate scăpa de el:

„Ce om trăieşte care să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul din locuinţa morţilor?” (Psalm 88,49 - Septuaginta, vol. 4/II, pag.233, Editura Polirom)

Sufletul merge în jos. Din ţărână a fost luat omul şi în ţărână se va reîntoarce. Pentru că locuinţa morţilor (Sheolul) este partea fiecărui om care a trăit pe pământ, fie bun, fie rău, în concepţia biblică a unui Dumnezeu drept, nu putem spune că ea este reprezentată de iadul despre care am auzit atâtea vorbindu-se pe forum. Nu se poate ca acolo să fie şi cel bun şi cel rău, ar semăna prea mult cu Hadesul grecesc. Pentru evrei locuinţa morţilor nu era locul unde cei răi sunt pedepsiţi sau unde cei buni sunt răsplătiţi, ci era locul unde atât unii cât şi ceilalţi aveau să meargă la încetarea existenţei, nu într-o stare conştientă, ci ca într-un somn.

Si daca evreii asa credeau inseamna ca asa si era, sau in realitate li se intampla evreilor dupa cum a aratat Domnul, cei rai in Iad si cei buni in sanul lui Avraam?