Oare ce simt in sufletul lor oamenii care nu cred ca exista Dumnezeu? Se simt mai liberi, mai usurati? Mai increzatori in fortele proprii?
Eu personal cand am momente in care ma gandesc ca poate Dumnezeu nu exista - intru in panica. Pentru mine neexistenta lui Dumnezeu nu e un motiv de bucurie ci din contra de disperare.
E drept a si eu cand eram copil si am auzit ca s-ar putea ca Dumnezeu sa nu existe, am rasuflat usurata, dar mai tarziu, cand a inceput lumea sa se intoarca la credinta (dupa revolutie) m-am bucurat foarte mult, (mi se pare ca a zis Caramitru la tv in ziua aia "se naste Dumnezeu printe noi" sau ceva de genul asta).
Iarasi e drept ca pe lumea asta, de cele mai multe ori, legea o fac niste oameni rai, fara frica de Dumnezeu, din care auza e posibil ca El sa-si fi intors fata de la noi si sa nu-i mai pese ce facem (cum a spus Nitzsche sau nu stiu cine), dar totusi parerea mea este ca asta e parerea unui om deznadajduit.
Eu cred ca noi oamenii, mai ales unii dintre noi, avem nevoie sa credem in Dumnezeu. Poate ca asta e din cauza ca suntem mai slabi, dar eu totusi cred ca daca am crede cu adevarat am fi mai puternici decat toti ceilalti.
|