Lupta pentru mantuire si sfintenie o vad ca pe un cros prelungit pe parcursul intregii noastre vieti. Unii chiar daca se mai impiedica, merg inainte in diverse ritmuri. Altii abandoneaza alergarea sau chiar alearga in directie opusa. Dintre acestia, unii se intorc singuri, pe altii ii ajuta Dumnezeu sa se intoarca prin boli si necazuri. Si acestia reiau alergarea in diverse ritmuri. Dintre toti acestia, unii sunt premianti, (sfintii) altii trec cu bine linia de sosire (cei mantuiti), iar altii nu apuca sa ajunga la linia de sosire in timpul vietii lor.

Sfintii sunt cei care tind spre desavarsire, adica spre asemanarea cu Iisus si care reusesc in mare parte. Nu exista om fara pacat, deci chiar si cei declarati sfinti si-au curatat gandurile lor si s-au luptat sa fie placuti lui Dumnezeu pana in ultima clipa. Unii au fost mucenici, altii asceti, altii s-au sfintit in manastire, iar altii in viata de familie. Unii au fost nebuni pentru Hristos.

Omul nu este perfect, ci doar perfectibil. Dar daca omul face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face zece pasi spre el si astfel fiecare se poate bucura in diverse grade ca si-a indreptat pasii spre El si nu in directia opusa.