Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
Ms mult, nu stiam ca sunt in Romania biserici cu hramul asta.O sa incerc sa aflu mai multe si poate ma duc vreodata, cine stie...
In Grecia sunt biserici cu hramul SfModest si asociatii de salvare a animalelor,cu acelasi nume, care apartin de ele , e absolut minunat...
nu e sarbatorit pe 8, ci pe 18, e trecut in calendar, cu cruce rosie, Sf.Ierarh Modest,Patriarhul Ierusalimului- pe 18 Dec, sa te uiti.
P.S.- gasesti de cumparat acatistul Sf.Modest in format clasic de carticica mica la libraria online Sophia, uite linkul http://www.librariasophia.ro/carti-A...--so-5237.html
E mai comod de umblat cu o carticica mica decat cu niste foi printate.Eu de aici mi-am luat, sunt f seriosi si trimit repede, prin posta. |
Da, asa e, am umblat multa vreme cu foi printate dupa mine, pe autobuz, dar acum mi-am cumparat o carte de rugaciuni de la Mt. Caraiman, si are si acatistul Sf. Modest.
Si by the way, sa stii ca vindecarea unui animalut (ca si a unui om dealtfel) depinde foarte mult de cat de credincios este stapanul (sau omul bolnav), cata incredere are atat in Dumnezeu cat si in medicul care-l trateaza, cu cata "sfintenie" urmeaza tratamentul care i se da, samd. Unii sunt carcotasi si se indoiesc de spusele medicului, altii cred ca tratamentul e prea dur, si din "prea multa dragoste" nu-l mai urmeaza, cei mai multi nu au rabdare suficienta. In pacatul asta cadem si noi medicii de multe ori mai ales cei tineri si fara experienta, ca neavind suficienta rabdare/incredere, cand vedem ca nu obtinem rapid rezultate, incepem sa ne indoim de noi insine. Mai ales ca foarte multi dintre noi cred ca totul depinde sau trebuie sa depinda doar de ei, foarte greu accepta atunci cand voia Domnului e alta.
Hai ca suntem off-topic, dar tot mai fac o paranteza, apropo de chestia asta.
Cat de rugam noi cateodata, Doamne, da-mi cutare lucru... il vrea f mult.... Si Dumnezeu ni-l da, dar atunci constatam ca e prea mult pentru noi, si credem ca nu putem sa-l ducem... (aici ma refer la o prietena de-a mea, care de cativa ani se ruga si ea si mama ei sa aiba un copil/ o familie, si cand s-a intamplat, s-au speriat crezand ca nu se vor descurca singure, caci domnul barbat...ma rog, a zis ca "mai vorbim cand se intoarce din cursa", era marinar); si mai ales ma doare ca la fel am patit si noi, acum cativa ani, si toate astea, revenind la subiect, se datoreaza numai iubirii de bani si dependentei de cele materiale si lipsei de incredere in Dumnezeu, caci se spune ca "Dumnezeu ii da intotdeauna omului atat cat poate sa duca".