Citat:
În prealabil postat de ai2
Nu pot sa-mi inteleg aproapele care nu are grija de sine si apeleaza la mila publica. Ce au facut acele batrane pentru a-si schimba situatia? Au dat sfoara-n tara ca primesc sponsorizari? Am vazut si auzit de prea multe cazuri de cersetori care castiga mult mai mult decat salariul mediu pe economie dar se dau saraci lipiti pamantului. Prea multi asistati social cu vile, prea multi pensionari pe caz de boala, prea multi pensionari care considera ca au muncit niste zeci de ani desi munca lor nu a produs nimic avantajos pentru economia de la care vor pensii cat mai mari nu pentru ca merita, ci pentru ca vor bani cat mai multi. Am vazut prea multi batrani egoisti pana la extrem. Pe strada fac tot posibilul ca sa te incurce si sa te critice, dupa care li se pare normal sa-ti ceara bani de pensie si eventual mai mult inventand povesti despre saracie. Batranii, desi ar trebui sa fie vazuti drept intelepti, dau un exemplu negativ in fiecare aspect al vietii lor. Discut evident despre majoritate, nu despre toti. Educatia pe care am mostenit-o de la pensionari lasa mult de dorit, iar exemplul cu care s-a deschis topicul este relevant in acest sens. Daca vom gandi ca ei, vom ajunge ca ei. Consider ca asemenea mentalitati nu trebuie nicidecum incurajate.
Poate vom scrie pe forum si cand voi fi eu batran :) Important e sa ne mai amintim ca am avut aceasta discutie :)
|
Ai,nu stiu daca ai intalnit oameni adusi la disperare de foame,de frig,de singuratate...eu da.
Nu o sa uit nici acum cand ma intorceam cu o prietena de-a mea din Polonia,de la o expozitie,ca intr-o benzinarie,pe un ger cumplit era un batran ca vai de el care ne-a cerut un banutz.Se vedea ca nu era vreo persoana care sa fi trait o viata pe strazi,ca nenorocirea il adusese acolo si incercarile vietii.La insistentele prietenei mele ne-a povestit plangand ca fiica lui il pacalise si ii luase casa,iar de atunci era pe drumuri,pentru ca pe ea nu o mai interesa de el.
Stiu,poate o sa-mi spui ca probabil imi spunea doar o poveste lacrimogena,insa nu cred,l-am avut in fata,durerea lui era autentica,iar afara era un ger,incat noi am intzepenit doar cele cateva minute cat am alimentat masina si am vorbit cu el.
Si nu este singurul caz pe care l-am intalnit...sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea incercari,pentru ca nu sunt usor de dus.Sunt alti amarati de pensionari,cu o pensie de mizerie,ridicola,din care nici un om tanar si sanatos nu s-ar putea intretine,daramite sa isi mai cumpere si medicamente cum fac multi dintre ei.
Tin minte si acum,de cand eram copil cam de 11 ani,langa scoala,o doamna mai in varsta,se vedea ca era o persoana cu scoala multa,vorbea multe limbi straine (cel putin patru fluent),desena,picta,avea diplomele de pe unde studiase cu dansa,murdare,alaturi de alte cateva haine si lucruri pe care le tinea intr-un carut pe care il tara dupa ea,alaturi de doi sau trei catei maidanezi pe care ii hranea din putinul pe care reusea sa il faca rost...nu mai tin minte ce i se intamplase,ce nenorocire o adusese pe strazi.Era limpede ca saraca nu mai avea mintile foarte intregi,iar din disperarea de a gasi o solutie,ca lumea sa o creada si probabil sa ii ofere ori un loc de munca ori un banutz pentru ce picta,ne arata diplomele, vorbea de multe ori in 4-5 limbi deodata,alternandu-le in decursul a cateva fraze.Noi eram copii,ne era mila de ea,stateam de vorba,ii mangaiam cateii,am fi vrut sa o ajutam,insa era prea mult pentru noi...Cred ca singuratatea o chinuia mai tare decat foamea si neajunsurile...
Eu chiar nu sunt o persoana care sa incurajeze mafia cersetorilor si desigur e important sa ai discernamant si cand oferi ajutor,insa reusesc sa fac diferenta intre cei "de profesie" si un batran slab mort,livid la fata,care sta bataind de frig,de multe ori si fara sa spuna sau sa ceara ceva,doar cu o rugaminte muta in privire, lipit de coltul unei alimentari,sperand ca poate Dumnezeu se va milostivi de el sa inghita un coltuc de paine in acea zi...
Asa cum ne comportam cu batranii,copiii,natura si animalele noastre,asa vom avea viitorul noi si copiii nostri si cred ca ar trebui sa ne deschidem sufletul sa intelegem ca nu suntem noi...si restul,ci suntem un tot si ca nu ne putem astepta daca parti din acest intreg au de suferit,pentru ceilalti sa fie bine,nu are cum,e doar o iluzie!