Copilul nu este o dobitoaca, dar se comporta cateodata de parca ar fi. Sa-ti dau un exemplu: Cand nepotul meu avea 3 ani era la mine in vizita cu familia. Pe vremea aceea,vremuri de rastriste de mult apuse, nu se gasea benzina si se statea la cozi interminabile pentru cativa litri. Cum sora mea pleca acasa in urmatoarele zile, s-a dus cumnatul sa faca plinul la masina. La ora 7 dmineata am fost trezita de zbieretele nepotului "unde este tata?", care au continuat asa pana la pranz. A fost infernul pe pamant. Nu vroia sa asculte de nimeni, nici o explicatie nu era suficient de buna, el vroindu-l pe tatal lui. Aceste zbierete au avut ca urmare cu alta ocazie, inflamarea in asa masura a gatului, incat a facut o criza de sufocare, de era sa moara copilul cu zile. Stiind acest lucru am batut-o pe sora mea la cap sa intervina (sora mea fiind total impotriva bataii) si dupa niste palme la fund, s-a potolit copilul si nu a mai facut criza de sufocare. Noaptea a facut acea criza de sufocare din cauza iritarii gatului, dar nu a fost atat de grav ca prima data, cand a trebuit dus la spital. Mai bine o palma decat sa moara asfixiat.
Nu stiu ce se intampla, dar parca ii "scapa haturile" copilului, care are asa o criza de plans, incat nu se poate opri de unul singur si atunci un mic soc ajuta, caci ii abate atentia si il readuce la realitate.
Sper ca exempul, adevarat dealtfel, este concludent si nu duce la interpretari gresite.
Acel copil, care se dadea cu capul de pereti si facea acele crize, este acum un tanar cat se poate de cald si calm si plin de succes in viata profesionala, ca multi dintre tinerii romani de azi.
Deci trebuie sa alegem din doua rele raul cel mai mic.