[Mihnea Dragomir]

Dumnezeul creştinilor este un dumnezeu personal. Este dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacov. Este acela care a grăit omului de la spirit la spirit şi i-a spus: "Ascultă, Israele...". Noi nu credem într-un dumnezeu care s-a limitat la actul creaţiei, după care şi-a abandonat creaţia pentru ca să o viziteze din nou la sfârşit, ca să recupereze ce s-ar mai putea recupera. Noi credem într-un dumnezeu care până şi mişcarea firelor de păr din capul nostru o guvernează. Dumnezeul creştinilor nu e dumnezeul filozofilor. Nu este Brahman. Este un dumnezeu viu. Când eu ascult de El şi fac un lucru bun, El se bucură, când păcătuiesc El se întristează. Mă aude şi mă vede mereu, chiar şi gândurile mele cele mai ascunse El le cunoaşte. Eu Îi vorbesc Lui prin rugăciune, El îmi vorbeşte mie prin credinţă.