Eseu fara pretentia de a se apropia macar de adevar sau cum sa vorbesti ca sa te afli-n treaba.Crestinismul nu avea cum sa ramina precum era pe vremea Apostolilor.Este o frumoasa utopie a noastra sa credem asta.Aici vorbeste rationalul din mine,nu credinciosul.Frangerea painii in case,sarutarea pacii,agape,vinderea averilor si punerea bunurilor in comun,legatura reala dintre credinciosi,duhovniceasca,puterea de a infrunta martirajul,propovaduirea si lista este lunga.Nu aveau cum sa ramina cum erau.Biserica se extindea si nu numai credinciosi intrau in ea ci si alte influente si mentalitati.Este riscul la care se expune orice organism viu de acest tip,prin expansiune.Era imposibil sa poti mentine lucrurile in aceea forma,strict in aceea forma, pentru ca lumea se schimba,te confrunti mereu cu situatii noi.Oricine studiaza istoria Bisericii va observa ca a evoluat,nu a stagnat.Este o regula a vietii poate.Si copilaria este frumoasa dar timpul ei se scurge si tu te schimbi.Perioada Apostolilor mi s-a parut mereu un fel de Paradis pierdut al Credintei, in comparatie cu starea lucrurilor din ziua de azi.Era acel entuziasm nebun al inceputului de drum,ulterior,pe parcurs,lucrurile s-au asezat,incetul cu incetul,pana am ajuns in ziua de azi.

Astazi sunt foarte multi care spun ca ar trebui sa ne intoarcem la simplitatea si sinceritatea de atunci.Sunt tot atat de mari sanse ca Decebal sa fie ales in Parlamentul European.Lucrurile evolueaza mereu,problema care se pune,nu intentionez sa ating aspecte dogmatice,este daca modul cum a evoluat a influentat in bine sau in rau lumea.Sau care a fost aportul ei in lume.Fiind exprimata prin oameni credinta chiar daca nu poate fi cuantificata poate fi un tablou viu.Modul cum o traim,cum o intelegem ne face sa fim mai buni,exista o transformare in noi?

Poti conserva cea mai frumoasa,pura si adevarata Credinta din lume.Singura adevarata.Cele mai frumoase predici si cladiri,cel mai important tezaur teologic.Daca ramine in vitrina,doar pentru a fi admirata si nu traita,atunci o ucizi,incet si sigur.Din viata o transformi in natura moarta.Va exista dar nu va mai transforma,isi va pierde sensul ei cel mai profund.Ce pastrezi trebuie sa si traiesti altfel este ca si cum ai avea o carte de valoare pe care o ascunzi in pod,fericit ca ai avut grija de ea dar fara sa stii ce este in ea.La ce ti-a folosit?Poate doar in speranta ca unul,dupa tine,va face ce nu ai facut tu.Este si acesta un soi de eroism.

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea ,,Moartea nu este naturala, ci nefireasca. Moartea nu provine din fire, ci merge impotriva firii. Intreaga natura striga cu groaza: eu nu cunosc moartea, eu nu doresc moartea, mi-e frica de moarte, eu lupt impotriva mortii. Moartea este o venetica in natura. Intreaga natura este cuprinsa de groaza din pricina mortii. Deoarece moartea este ca si hotul in livada straina, care nu numai ca mananca si fura fructele, ci, pe langa acestea, mai si rupe, taie si smulge pomul din radacina. Si cu cat este pustiirea mai mare, cu atat ea este mai multumita."

Sa lasi sa moara Credinta-n tine este si mai groaznic.