În prealabil postat de ioanna
Sa inteleg ca exista un concurs: care este mai sectar dintre noi ? :) Decologul lui Moise a fost formulat intr-o maniera explicita, concisa, adaptat mentalitatii poporului evreu, reluarea decalogului de catre Iisus s-a facut in spiritul Legii Noi, adica al iubirii, harului si libertatii. Reluand poruncile Decalogului Iisus il face pe om sa actioneze prin iubirea pe care o revarsa Duhul Sfant, nu din teama si frica fata de Dumnezeu, de acea Legea noua este Legea iubirii. Prin credinta si sacramente Legea Noua confera puterea harului pentru a actiona, deci este si Legea Harului, iar pentru ca ne elibereaza de ritualurile si observantele juridice ale Legii Vechi (inclusiv sambata = zi a Domnului),indemnandu-ne sa actionam liber sub impulsul iubirii, deci sa ne depasim conditia de slujitor a Domnului, spre cea de prieten al Domnului, Legea Noua este si Legea libertatii. The Listener are dreptate cand spune ca porunca a 4-a,in acceptiunea vechi-testamentara (sabat) nu se regaseste in Noul Testament, insa consider ca ea devine o lege nescrisa, pe care o respectam in virtutea legii noi, ce implica principiul libertatii si al iubirii. Din dragoste fata de Dumnezeu noi cinstim Ziua Domnului, avand libertatea de ne alege ziua, caci nu venerarea calendarului e importanta, ci pastrarea(pazirea) semnificatiei profunde a acestei zile. Legea cea noua este numita legea iubirii, legea harului, legea libertatii. "Voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul meu in voi si va voi face sa urmati poruncile mele si sa paziti si sa impliniti legile mele " (Ez 36, 26-27).
Imi pare rau insa eu vad intr-o alta maniera, nu sunt pentru ruperea totala de trecut, ce distruge continuitatea milenara a traditiei crestine, legatura noastra cu originea. Prin Sfanta Liturghie noi retraim constiinta unei stari de inviere si inaltare pana la „statura plinatatii lui Hristos” asemeni inaintasilor nostri , cu care "pastram acea legatura mentala si emotionala" ce transcede timpul, constiinta pe care o actualizam prin Cuvantarea de dupa Liturghie, adica identificarea noastra cu cele revelate. Cuvantarea e originala, mereu noua, invita la speculatie intelectuala prin care noi traim in mod personal cele revelate. Cu fiecare retraire a planului revelatiei , castigam in intelegerea Scripturii si ne fixam pe linia induhovnicirii.
Eu am iesit. Dumnezeu sa ne aiba in paza Sa pe toti!
|