Buna seara doamna Dobrin.Ce mai faceti,Grecia respira usurata dupa pasuirea financiara acordata? :) Am cateva neclaritati cu privire la explicatia dvs.Faptele bune de care se face vorbire acolo nu sunt un rod exclusiv al omului sau din initiativa lui ci sunt cele pe care ,,Dumnezeu le-a gatit mai inainte"ca sa umblam noi in ele.Prin urmare meritul revine divinitatii.Eu nu imi dau seama de ce asociati aceste versete Botezului.In versetul 13 se spune ,,v-ati apropiat prin sangele lui Hristos".De aceea si spune ,,sa nu se laude nimeni".Nu a omului a fost jertfa si nu cred ca Botezul este subiectul.Parintii Bisericii ce spun aici?Sa-mi lasati opinia lor va rog.Cu privire la fapte stiti ce este interesant?Nu spune ,,sa le faceti voi" ci ,,ca sa umblam intru ele.".Sunt deja pregatite de cineva inainte,tu trebuie sa mergi in ele.Acele fapte din Galateni 5:22-23.Sunt un efect al Duhului in om nu al omului prin puterile lui.Biblia are o caracteristica:nu sustine antropocentrismul ci exact inversul la asa ceva.Lumea moderna sustine pe ,,om in mijloc".Biblia il pune pe Dumnezeu.

Exista o situatie biblica numita ,,antinomie".Adica o contradictie aparenta,care in plan teologic nu este reala.Este o incompatibilitate aparenta atunci cand o pereche de principii coexista,aparent ireconciliabile, dar ambele sunt incontestabile.Exista motive teminice sa le crezi pe ambele,fiecare se bazeaza pe dovezi clare si solide dar parca ramine un mister cum sa le imbini.Doua exemple concrete,mult discutate.

A). Raportul credinta-fapte: 1.Apostolul Pavel: ,,Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.".Apostolul Iacov: ,,Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?"

B). Raportul suveranitate divina-responsabilitate umana: 1.Dumnezeu controleaza totul: ,,In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale"(Efeseni 1:11). 2.Cu toate acestea EL il considera pe om responsabil pentru alegerile facute:,,Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui."(Romani 2:5-6)

Marea eroare,de-a lungul timpului,a fost exagerarea uneia dintre laturi in detrimentul celeilate.De aici a plecat si teoria ca Noul Testament contine mai multe doctrine teologice,unele ireconciliabile,ca Apostolul Pavel a schimbat crestinismul predicat de Hristos,etc.O astfel de situatie,ce ironie, a fost surprinsa chiar de Apostolul Pavel in Romani 9:18-19 cand spune ,,Astfel, El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea. Dar imi vei zice: "Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?".

Ce este demn de remarcat este ca Apostolul nu incerca sa demonstreze care din variante este corecta,pentru ca ar fi cazut in tentatia de a critica intelepciunea divina si atunci da urmatoarea solutie: ,,Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?"(Romani 9:20).Este greu ca pacatos sa obiectezi impotriva cailor revelate ale lui Dumnezeu, si prin urmare el nu comenteaza justetea intrebarii ci critica spiritul ei,un spirit care ar fi accentuat o latura in detrimentul celeilalte.In loc sa rupe taina a preferat sa indrepte privirea interlocutorului spre sursa ei,ca sa inteleaga unde se uneste intelegerea.Nu trebuie sa fim surprinsi de asemenea situatii biblice,as mai avea multe exemple,un Dumnezeu pe care l-am intelege facil,pe deplin,a carui Revelatie de Sine nu ar contine nici o taina,ar fi un zeu dupa chipul omului,un dumnezeu imaginar si niciodata Dumnezeul descris in Cuvantul Sau despre care se spune: "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."(Isaia 55:8-9).

Sa revin pe scurt:daca accentuezi exclusiv latura credintei,atunci omul poate sa inteleaga ca este mantuit doar prin declaratie verbala chiar daca ramine un nenorocit in viata de zi cu zi.Complet gresit pentru ca s-ar anula atunci roada Duhului prin sfintire,si dupa roade ii veti cunoaste.Daca accentuezi prea mult latura faptelor atuncii unii ar putea intelege ca pot sa-l cumpere pe Dumnezeu,fiind zi de zi niste ticalosi dar periodic facand o donatie sau o alta fapta ca sa compenseze ticalosia.Apoi o iau de la capat,nu se schimba.Chiar imi vine-n minte cazul unui patron de fotbal autohton,om religios de felul lui,care doneaza si dracuie simultan si la foc automat.La fel si in acest caz,roada Duhului ramine un mister de neelucidat :)

Exista un echilibru prezentat biblic dar deja am plictisit suficient,cu scuzele de rigore.Observ si in cazul domnului Pugh o inclinatie evidenta spre accentuarea unei laturi in detrimentul celeilalte.In alte parti am observat accentuarea celeilalte laturi.Odata un predicator a fost intrebat cum impaca aceste doua adevaruri.A raspuns ,,Nu am cum sa impac doi prieteni".In Biblie suveranitatea divina si responsabilitatea umana,credinta si faptele bune nu sunt dusmani,nu exista un razboi rece.Sunt impreuna.In practica s-a tinut odata o prelegere la Universitatea St Andrews pe acesta tema si la final toata lumea era impartita in doua tabere,ca de obicei.Apostolul Pavel cred ca surade cu tristete..

V-as ramin recunoscator daca imi veti lasa ce v-am cerut din Parintii Bisericii.Noi putem sa argumentam mult si bine,as dori sa vad parerea lor ca sa pot compara cu ce stiu eu din alte surse teologie.Va multumesc.