Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Atunci când îți dai seama că rațiunea te poate fura, minți, că ceea ce ți se prezintă ca adevăruri incontestabile sunt doar aparențe de adevăr, când îți dai seama că cineva te poate convinge că negrul e alb, merită să încerci măcar să te pui în postura credinciosului, să încerci și o altă perspectivă asupra lumii.
|
Sau poți să te pui în postura necredinciosului și să te îndoiești de faptul că negrul e negru, dar să rămâi sceptic și la ideea că negrul e alb. Să începi să crezi abia când ai argumente de necontestat.
La ce aparențe de adevăr luate drept adevăr incontestabil v-ați gândit? Un om se folosește de rațiune atunci când are în vedere ambele fețe ale monedei. Cel care e de-acord cu tot ce i se bagă pe gât nu se folosește de rațiune. Cel care exclude din start orice alt punct de vedere diferit de-al lui, e un om „obtuz”. Deci fără prea multă finețe în judecată.
Oricum, tot nu pricep de ce e nevoie de credință că altfel te papă focul.