Ratiunea umana nu mai cauta catre ratiunile ultime ale creatiei, catre Logos, ci se impotmoleste undeva pe parcurs. Este regretabil faptul ca omul, in aceasta stare de nedeplinatate, ridica statuie propriei ratiuni, o absolutizeaza, isi face din ea un idol, cand ea ar trebui mai degraba jelita si plansa, asemenea unui mort, intru nadejdea "invierii" sale.
Omul cu adevarat rational nu este "omul echilibrat" din fire sau "omul cu o logica desavarsita", ci acela care lupta impotriva pacatului, a carui singura ratiune de a fi este indumnezeirea, participarea la realitatile dumnezeiesti.
Last edited by Marius22; 03.08.2011 at 16:54:29.
|