Postarea e veche, dar ideea ei este ca in goana noastra perpetua dupa cai verzi nu ii vedem si nu ne preocupam de cei de langa noi. Putina detasare de la problemele cotidiene nu ar strica si astfel vom vedea mai bine cine ce nevoi are si cum putem noi ajuta. Mai ales ca milostenia nu este doar o activitate, printre multe altele, pe care trebuie sa o bifam, pentru a ajunge in imparatia cerurilor, ci ar trebui sa izvorasca din iubire de oameni. Adica nu se face mecanic: am dat 1 leu unui cersetor, am indeplinit datoria de a fi milostiv, am postit si postul asta, am implinit canonul, am facut ce trebuie, gata! Adica nu doar tipic si la inima nimic.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|