Iarta-ma, te rog, insa nici mie nu mi se pare a fi ceva penibil aici. Si preoteasa, si educatorul/profesorul sunt oameni simpli atunci cand vine vorba de educatia propriilor copii. Preoteasa trebuie sa-si doreasca sa fie un exemplu in comunitatea in care traieste si este o dovada de incredere si smerenie faptul ca ar dori sa se foloseasca de experienta altor mame, asta denota dorinta de a deveni o mama mai buna, de a gasi solutii mai bune/sanatoase de a-si educa pruncii.
Iar profesorul are metode pedagogice care pot fi aplicate cu succes atunci cand da educatie/instruire altor copii, in mod detasat, pedagogic.
Implicarea personala (vorbind de pruncii proprii din dotare), te face temator, nelinistit, te intrebi permanent si te rogi ca sa procedezi cel mai bine.
Poti fi la serviciu un excelent pedagog, cu copiii altora, si un parinte execrabil cu proprii tai copii, poti fi subiectiv, ii poti rasfata, poti fi coplesit de actiunile lor. Slujba de parinte mi se pare mai dificila decat cea de cadru didactic.
Sa nu judecam din mandrie.
|