Si prietenul meu vorbea tot asa fara frica despre Dumnezeu pana s-o aflat intr-un avion care traversa o ceata(desi ziua, in avion era intuneric total); de-atunci a inceput sa creada in Dumnezeu dar mai ales sa nu se mai increada in fortele lui proprii(nu pot sa spun ca a inceput sa Il caute pe Dumnezeu doar ca se teme de puterea Lui). Exact ca in cantecul Reginei Spektor "No one laughs at God when the airplane starts to uncontrollably shake"; va indemn s-o ascultati, se numeste Laughing with si cred ca e relevanta thread-ului.
Ateul care are curaj sa spuna ca el nu se gandeste(daca nu chiar se roaga) la Dumnezeu in momentul in care il cuprinde o panica de moarte(de genul celei din avion), ci se consoleaza cu Schopenhauer, Cioran, Sartre si mai stiu eu care filosof ateu, e un mincinos si un ipocrit. Sunt momente in care absolut nimeni nu poate sa te asigure ca "o sa fie OK", "stai linistit, e doar un avion care se prabuseste" sau mai rau sa-ti spuna ca moartea e ceva firesc.
|