Vremurile s-au schimbat iar noi nu putem ramane "in urma", de acord.
Insa cred ca s-a pierdut undeva pe drum dreapta socoteala. Un loc nou de munca nu inseamna musai o performanta profesionala de calitate superioara. De unde stii cat sa stai intr-o functie? Daca stai 3-4 ani e putin, daca ajungi la 10, esti plafonat si ca atare nu valorezi prea mult pe piata muncii, chiar daca tu chiar esti un profesionist desavarsit.
E o nebunie generalizata cu nume pompos: economie de piata.
Iti voi da exemplul firmei la care lucrez eu. In martie a fost angajat un manager (inca unul!) iar acesta, dupa 3 luni de analiza minutioasa a modului de lucru din firma, a venit cu o - ghici ce - reorganizare. De fapt el saracul nu stie ce sa faca si-nvarte functiile si pozitiile pana ameteste toti angajatii si nimeni nu mai stie ce trebuie sa faca, cui trebuie sa raporteze, samd. Cu ocazia asta s-a renuntat la functia pe care o ocupam eu si inca 3 colege, sarcinile de lucru fiind pasate altor oameni care erau deja coplesiti / super stresati / umblau cu burn out-ul in sacosa inainte de ilustra re-organizare. Nimic mai logic, nu?
Asadar asta e ceea ce se numeste management, o prefacatorie care costa o gramada de bani, masini luxoase (numai in BWM se deplaseaza conducerea), bonusuri, salarii babane si altele din aceeasi gama.
Iar noua, ne-managerilor, ni se vara pe gat discursuri goale de sens si bun simt.
E si un banc: de ce nu pleaca toti managerii in acelasi timp in concediu? Pentru ca si-ar da seama toata lumea ca firma functioneaza bine-merci si fara ei!
Multumesc de urari, va avea Domnul grija si de mine.
