...si eu gandeam ca voi inainte sa apara copiii mei pe lume,primii doi ani din viata lor nu le-am atins un fir de par(fiindca erama indoctrinata din scoala....copiiilor trebuie sa le vorbesti frumos,sa le explici,sa ai o autoritate ferma dar blanda..)dar mai apoi...au crescut,salbaticia din ei m-a invins,relatia mea cu ei eu zic ca e ok,sunt prietena lor,ma joc cu ei,vorbesc si le explic vrute si nevrute,gasesc afectiune si dragoste la ambii parinti,dar sunt momente in care obraznicia ma depaseste..........poate v-ati uitat vreodata la Super Nanny...a-ti vrea sa aveti asa copii?Pe mine marturisesc ma ingrozeste numai gandul...adica eu sa-i explic bland ca nu are voie sa strice un lucru si el sa se zvarcoleasca pe jos,sa urle,sa muste,sa ma loveasca,sa ma injure.....Cam astea-s momentele cand consider eu ca ei depasesc limita...in casa nu se vorbeste urat dar la gradi fac schimb de injuraturi,cuvinte urate..pe cel mic l-am ignorat cand repeta in nestire un cuvant p....,ca deh! asa trebuie,sa nu-l faci atent sa schimbi subiectul,sa-i distragi atentia,dar cel mare nu permit sa jigneasca copiii,sa-i considere niste tampiti(fiindca asa vorbesc ei la gradi)Atunci ma infurii si-i trag cateva la fund,nu zbier,nu ma napustesc cu frtunul de la masina de spalat(cum auzeam pe vremuri ca se bat copiii).Nu incerc sa ma scuz,dar eu asa consider ca este corect..daca n-o fi bine o sa-mi asum esecul mai tarziu.;)
|