"Nimic nu poate apropia asa de mult inima de Dumnezeu, ca milostenia (...). Iar cand dai, da cu inima larga si cu fata vesela; si da mai mult decat cere. Trimite, zice, painea ta spre fata saracului si nu dupa multa vreme vei afla rasplata (Pilde 11,11).
Sa nu deosebesti pe sarac de bogat si nu cauta sa faci deosebire intre cel vrednic si cel nevrednic, ci sa-ti fie toti oamenii deopotriva de buni. Caci in felul acesta vei putea atrage la bine si pe cei nevrednici. Pentru ca repede e atras sufletul, de la cele trupesti, la frica lui Dumnezeu. Iar Domnul a stat la masa cu vamesii si cu desfranatele si nu i-a deosebit pe cei nevdrednici, pentru ca in felul acesta sa atraga pe toti la frica lui Dumnezeu; si prin cele trupesti, sa-i apropie de cele duhovnicesti.
Pentru aceasta, sa-i socotesti pe toti oamenii egali in bine si in cinste, chiar de ar fi vreunul iudeu, sau necredincios, sau ucigas, mai ales pentru ca e fratele tau si din firea ta, si a fost ratacit, fara stiinta, de la adevar.
Iar cand faci binele, nu astepta de pe urma lui rasplata si pentru amandoua aceste lucruri vei fi rasplatit de Dumnezeu. Iar de-ti va fi cu putinta, nu face binele nici pentru rasplata viitoare" (Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointa, in Filocalia X).
|