Partea 3
Am scris intr-o postare anterioara despre trasaturile omului de dinainte de cadere versus trasaturile de dupa cadere.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=105
Dar mai reiau ideea ca omul (trup facut din materie organica si suflet din suflarea lui Dumnezeu) era invesmantat in har si prin acest har se hranea de Viata izvorata din Dumnezeu.
Din toate lucrarile sfintilor parinti talcuitori ai Facerii, prin gura carora a grait Duhul Sfant, se poate intelege ca tarana/ materia organica din care fusese facut trupul omului NU AVEA ACELEASI TRASATURI cu materia organica de dupa pacat, afectata si ea ca intreaga natura de despartirea de Dumnezeu.
Trupul omului fusese initial modelat dintr-o materie organica impregnata si ea de har. Doar si materia organica (pamantul) fusese creat prin Logos si avea inevitabil o constitutie spirituala, oarecum transparenta, menita si ea sa devina tot mai spiritualizata, pnevmatizata.
Acestui trup creat dintr-o tarana impregnata de har facuta anterior, i s-a dat suflarea de Viata de la Dumnezeu si astfel s-a facut omul suflet viu si mai ales nemuritor.
Odata cu suflarea de Viata, i s-a dat omului chipul lui Dumnezeu ( adica ratiunea, vointa, sentimentele, constiinta de sine), in scopul ajungerii treptate la asemanare ( adica la intelepciune, bunatatea, smerenie, iubire si toate celelate infinite virtuti).
Virtutile lui Dumnezeu, fiind infinite, iar omul fiind creat pt. a le dobandi treptat, reiese limpede ca omul fusese creat NEMURITOR pt. a vietui in vesnicie.
Fiind suflare din suflarea Celui-Vesnic-Viu, omul, creatura care apartine atat celor pamantesti dar si celor ceresti, odata ce a fost adus din nefiinta la fiinta, NU mai are cum sa nu mai fiinteze, nu mai are cum sa intre in starea de nefiinta. Fiind dupa chipul lui Dumnezeu, adica cu constiinta de sine, aceasta constiinta de sine nu are cum sa dispara de tot.
A nu fiinta inseamna starea de dinainte de a fiinta, or, este o imposibilitate ontologica ca cineva, odata adus la existenta din suflarea Celui-Vesnic-Viu, si constient ca exista sa fie altfel decat "a fi constient ca exista" , cu sau fara trup.
Altfel, cum se explica faptul ca atat ingerii cat si demonii, fiinte spirituale fara trupuri, au constiinta de sine, au vointa, ratiune si sentimente (ingerii de iubire, demonii de ura) si se manifesta in diverse feluri?
Odata ce o creatura (fie inger, fie om) a primit de la Dumnezeu constiinta de sine, acea creatura e constienta si de relatia ei cu Dumnezeu.
Semnificatia duhovniceasca a „vesmintelor de piele”, ADAUGATE omului doar dupa cadere, si care fusese creat initial ca o unitate noo-psiho-somatica, e foarte complexa.
Dupa ce si-a pierdut vesmantul de har care il invaluia si il facea luminos, trupul material (soma) modelat si el dintr-o tarana si ea impregnata de harul Logosului, incepe sa isi piarda transparenta, sa devina opac, sa se invartoseze si ulterior sa se salbaticeasca daca nu va fi tinut in frau.
Dupa dezvesmantarea de harul care il invaluia si care ii asigura astfel VIATA HARICA, si TOCMAI pentru ca omul, (care oricum fusese creat nemuritor) sa nu evolueze din rau in mai rau si sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti (care si ei sunt nemuritori), deci dupa cadere, Dumnezeu le-a facut lui Adam si Evei vesminte de piele si i-a imbracat.
“Hainele de piele” la care se refera Scriptura nu simbolizeaza doar ceea ce se intelege in mod superficial prin „piele”, epiderma, ci are multiple conotatii cu sensul de animalitate postedenică a speciei umane, tocmai caderea din transparenta si din scopul pt. care fusese creat initial, acela de a fi pnevmatizata, umpluta de transparenta si stralucirea harului.