[Adriana3]

Draga Cipri85,

De un singur lucru vreau sa ma asigur inainte de a auzi replicile tale. Tu stii ca, credinta fara fapte este moarta? Ce sunt aceste fapte pentru tine? Legea Veche, asta ai inteles tu? Pentru ca nu sunt Legea Veche. Si cum faci confuzii importante intre faptele Legii Vechi si Faptele credintei inseamna ca ori nu stii care erau faptele Legii Vechi ori nu stii care sunt cele ale credintei. Si exemplul cu rugaciunea se pare ca nu te-a ajutat. Asa ca, pentru a sintetiza:

In Legea Veche faptele erau facute ca asa scria pe lespezi si in carti ca trebuie facut. Si asta era luat la litera, intr-un mod rigid, primand in detrimentul iubirii aproapelui desi scopul celor scrise era tocmai sa il invete pe om sa iubeasca. Dar il invata din afara, prin reguli morale.
In Legamantul Nou faptele nu mai sunt facute "pentru ca asa trebuie facut" ci sunt facute din iubire pentru Dumnezeu si aproapele, iubire care vine din inima, nu mai este o iubire invatata prin reguli morale impuse din exterior. Iar iubirea lui Dumnezeu este de fapt continuta in iubirea aproapelui. Deci credinta este de fapt iubirea de aceea Legea Nou data de Iisus este una singura: iubirea. Nu a dat ca si Lege cunoasterea lui Dumnezeu ci iubirea zicand chiar ca in aceasta sunt cuprinse toata Legea si proorocii. Deci in afara ei nu mai este nimic. Cunoasterea lui Dumnezeu insa ramane cunoastere, si cum Dumnezeu este necuprins, aceasta cunoastere va fi intotdeauna cu lipsuri, ca atare cunoasterea nu este credinta, si de aceea se spune de exemplu ca si diavolii stiu ca exista Dumnezeu dar nu au fapte. Tocmai din cauza asta nu au fapte pentru ca nu au iubire, deci nu au credinta ci stiinta.
Asta ca sa intelegi ca samaritenii aveau credinta cea buna izvorata din iubire. Ceea ce le lipsea era stiinta, cunoasterea lui Dumnezeu insa Domnul nu i-a sanctionat pentru asta ci dimpotriva i-a laudat pentru credinta lor aratand ca aceea trebuie pentru mantuire.
Evreii insa puneau egal intre credinta si stiinta tocmai pentru ca se considerau singurii cu credinta. De aceea Ap. Pavel a insistat atat de mult pe iubire aratand ca fara asta nu suntem nimic, si deasemenea prin asta se vor mantui si paganii.
Cei care au credinta, adica iubire sunt multi. Cei care au stiinta (cunoasterea lui Dumnezeu) sunt mai putini. Iar cei care au si credinta (iubire) si stiinta (cunoasterea lui Dumnezeu) sunt inca si mai putini, acestia fiind sfintii care trec de la viata direct la moarte fara a mai trece prin judecata.