[Azzuurra]

În prealabil postat de N.Priceputu

Problema pusă de tine e serioasă. E foarte bine că te gândeşti la aspectele astea acum, când încă nu ai ales.

Se spune că cea mai mare virtute a creştinului este cumpătarea; să nu deviezi nici de-a dreapta, nici de-a stânga. Nici să te scârbeşti de trup, nici să desfrânezi.

Dar înainte de problema sexualităţii se pune problema iubirii. În funcţie de ce iubeşti să-ţi fie şi alegerea. Fie că te căsătoreşti, fie că alegi celibatul (sau, poate, călugăria), trebuie să o faci pentru că iubeşti: pe Dumnezeu, Căruia poţi alege să i te dăruieşti integral, sau un bărbat şi viaţa de familie cu toate cele bune ale ei. Şi în căsătorie, şi în necăsătorie poţi trăi nedespărţit de Dumnezeu, ferindu-te de păcate.

Poate îţi scoate în cale Dumnezeu un băiat care să gândească la fel ca tine sau care să te iubească şi să te înţeleagă. Nu sunt toţi băieţii la fel. Nu sunt toţi împătimiţi de trup sau dependenţi de el. Unii se pot abţine o perioadă îndelungată de la relaţiile trupeşti; alţii nu. E posibil să-ţi dai seama de lucrul acesta şi înainte de căsătorie, comunicând cu el, observând dacă este mai mult suflet sau mai mult trup.

Dar chiar dacă se întâmplă să constaţi după ce te-ai căsătorit că nu poate să se abţină prea mult, nu trebuie să te îngrijorezi: prin nuntă, trupul tău devine al lui; sunteţi un trup şi, dacă aveţi dragoste curată între voi, unirea aceasta poate fi o dăruire deplină.

Desfrânarea trebuie evitată cu orice chip; în ea nu e dragoste, ci egoism, pentru că vine din căutarea plăcerii proprii. Pe când în iubire e dăruire; trup şi suflet.

Multumesc pentru raspuns.