Citat:
În prealabil postat de informatorul
nu vroiam sa ma bag aici dar o voi face
supranatural nu e tot una cu zei
eu ateu fiind pot crede in Dumnezeu daca definitia lui Dumnezeu e asa de vaga incat sa spui ca Dumnezeu = energie
|
Supranatural e lumea informala, in care ateii nu cred. Ateii sunt oameni care au mereu nevoie de explicatii rationale, logice, iar cum credinta apartine supralogicului nu o pot pecepe. Diferenta dintre atei si non-atei (includ aici toate religiile) consta ca cei din urma spun ca la originea tuturor lucrurilor sta o Unitate primordiala indefinibila si fara dimensiuni, care „este ceea ce este”, o ipseitate in sine, din care decurge multiplicitatea (creatia), in timp ce ateii cred mai degraba intr-un haos primordial. Aceasta Unitate unii au numit-o Dumezeu, altii Allah etc.. insa redusa la esenta credinta acestei Unitati (entitati) exista la toti. Astfel, se considera ca creatia este mentinuta de recunoasterea unitatii principiale care a produs-o, ceea ce da ordinea si armonia lumii.
Unitatea primordiala o regasim atat in structura macrocosmosului cat si microcosmosului uman. Credinciosii percep macrocosmosul ca un ternar, format din trei lumi: informala (angelica), formala subtila si formala corporala, adica Deus-homo-natura, ternar ce se regaseste si in structura microcosmosului uman (duh,suflet,trup). Ateii nu percep lumea informala, deci macrocosmosul e homo-natura (element fizic, element astral), iar daca, totusi ,spun ca exista supra-natural, acesta nu e Deus (providenta, element divin) , e tot „natura” inca necunoscuta. Pentru a crede in lumea informala ei au nevoie de o explicatie logica, insa aceasta apartine supralogicului, supraEu-ului.
Credinciosii cred in lumea informala sau inteligibila, care nu pot fi reprezentata decat simbolic, avand un caracter spiritual, suprarational, aspatial si chiar atemporal.In toate religiile lumea informala a fiintelor ipostatice necorporale sunt descrise prin simboluri, cum este cel al zborului si in consecinta al aripilor, ca o componentă a pasarilor, in traditia crestina, sau simboluri antropomorfe, dar inscrise in structuri cu aspecte fabuloase in traditia hindusa: oameni cu mai multe maini sau mai multe chipuri, semnificând multimea atributelor divine (Vishu, Shiva, etc.) sau animale fabuloase cum sunt Elefantul, Vulturul, Lebada etc. Aceasta lume a arhetipurilor, ideilor divine, se rasfrange in lumea noastra, in cosmosul care ne inconjoara, in care ordinea si ierarhia nu ating perfectiunea dar tind asimptotic catre ea. Pentru om, unitatea fiintei vii inseamna perfectiunea unitatii dintre minte, corp si suflet , deci perfectiunea unitatii primordiale. Omul religios tinde spre vointa primordiala(divina), adica refacerea acestei unitati, prin sistemul sau de credinta (religie).Pentru crestini, modelul spiritualizat este Iisus, care a intruchipat aceasta perfectiune.
Va las sa discutati in continuare, eu ma retrag. Sincer, nu inteleg rostul topicului, adica ce poate sa spuna ateul in privinta religiei, daca el nu o percepe? despre ce ar trebui discutat? omul credincios are in plus fata de el o deschidere spre cunoasterea spirituala, stiinta o avem ambii. Am inteles ca se simte discriminat si acuza lumea de intoleranta, vis a vis de el. Poate trebuie si el sa depaseasca acest sindrom, in masura in care lumea se deschide si umanizeaza.