Citat:
În prealabil postat de Azzuurra
Daca stii ca o persoana nu va tine Nunta Curata, este bine sa te casatoresti cu ea sau nu?
Nunta curata= posturile, zilele de Luni, Miercuri, Vineri, Sambata, Duminica, perioada sarcinii si alaptarii, fara metode de preventie.
N-am prieten, dar voiam sa stiu preventiv. Ma gandesc, ca daca cineva e casatorit si sotul vrea in acele perioade, il lasa. Dar poate n-au stiu de la inceput cum trebuie tinuta casnicia. Dar asa, daca stiu, ma gandesc ca ar trebui sa-i spun persoanei ce inseamna o casnicie din punct de vedere religios.
Acum, daca ii spui unui baiat toate astea, fuge.
Inca ceva, am facut candva o "specie de malahie". Nu conteaza detaliile. Ideea e, ca daca ii spui asta unui baiat feciorelnic, care ar tine Nunta Curata si asta isi doreste, sigur fuge si el din motivul de mai sus.
Normal ar trebui sa gasesc pe cineva care sa tina Nunta Curata, nu, orice ar fi?
|
Am citat un fragment pentru tine si pentru cei ce sunt interesati de acest subiect. Sper sa-ti fie util.
Înfrânarea soților de la poftele trupești
„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-și poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?
- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanț al căsătoriei, ce te încătușează, te târăște după poftele soțului și te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotrivești și rupi lanțul, nu numai că nu scapi de lanțuri, dar mai ești și deplin pedepsită.
Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu și de căderea lui în adulter și va fi mai vinovată decât bărbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-1 de legăturile trupești la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soții nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soția care lipsește necontenit pe soțul ei de ușurarea ce i-o dă căsătoria?
- Dacă așa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situație mai silnică și mai împovorătoare decât aceasta!
- Da! Asta o spun și eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci așa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta și Pavel, după ce a spus că lanțul căsătoriei nu se poate rupe, vorbește și despre cazul în care acest lanț s-a rupt. După ce a spus: Ești legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Ești dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda așa, ca să îmbrățișeze cu mai multă ușurință învățătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăților căsătoriei și ai aflat câtă sălnicie duce cu ea." (Despre Feciorie, 47-48, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., pp. 86-87)
CĂSĂTORIA (albă)
„- Ascultă și ferește-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel ca femeia să nu se despartă de bărbat și să nu se lipsească unul pe altul decât prin bună înțelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele femei, din o așa zisă dragoste de evlavie și de înfrânare, îndepărtându-se de bărbații lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbații lor la desfrânare. Gândește-te cât de mare e răul acesta! Aceste femei se supun unei atât de mari osteneli tocmai ca să fie învinuite că au săvârșit cele mai mari păcate, ca să-și atragă asupra lor cea mai grea osândă și să împingă pe bărbații lor în prăpastia pierzării". (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, în col. PSB, voi. 23, pp. 970-971)