Citat:
În prealabil postat de grasu77
Cei credinciosi, chiar daca vor muri, vor fi inviati pentru viata vesnica (nu vor mai gusta moartea). Sunteti de acord cu acest inteles al invataturilor Mantuitorului? Sau, preferati ceva fara inviere?
|
Si cei credinciosi vor invia si cei necredinciosi, dupa cum spune Scriptura?Deci?Incepi sa te balbai?
Citat:
|
Cine, in afara de dvs., o mai numeste asa?
|
Pune mana pe un dictionar ignorantule... aia inseamna inviere , nu 'trecerea de la moarte la viata'... Esti depasit rau... nu prea am ce vorbi cu tine... (nu ma refer doar la limba romana, ci si la teologie si logica , stai prost cu ele)..
ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a readuce la viață. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. și: înviez] – În + viu.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink
A ÎNVIÁ învíi /<lat. invivere 1. tranz. 1) (în credințele religioase și în basme) A readuce la viață. 2) fig. A face să se trezească în memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (după ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarăși la viață.
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind)
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de Laura-ana | Greșeală de tipar | Permalink
ÎNVIÁ vb. a (se) însufleți, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu mai ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
ÎNVIÁ vb. v. renaște.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
A învia ≠ a deceda, a muri, a pieri, a omorî, a sucomba
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
înviá (-íu, înviát), vb. – A reveni sau a readuce la viață. – Var. (înv.) învie, înviere. Mr. înviedz. Lat. vῑvĕre, pref. verbal în- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, înviĕre, astăzi dispărut, (apare în texte din sec. XVI-XVII), și-a schimbat conjug., ca în Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), cf. și confuzia între curere și curare (după DAR, învia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Pușcariu, Dacor., VI, 704, ipoteză ce pare inutilă). Eset cuvînt comun (ALR, I, 175); part. învis, de la conjug. primitivă, se conservă încă în Trans. de Nord (Drăganu, Dacor., II, 611). – Der. învietor, adj. (care reînvie); înviere, s. f. (acțiunea de a învia)
http://dexonline.ro/definitie/INVIERE