Ma scuzati, sunt in pragul depresiei.
Citeam un mail despre o colega care are cancer cu metastaze si spre rusinea mea recunosc ca am avut momente cand mi-am dorit sa aflu ca am o boala incurabila si ca se va termina mai repede toata povestea; sau macar daca se cronicizeaza si nu mor, am o justificare pentru toate neputintele mele si totodata platesc pentru toate pacatele pe care le-am facut; si poate vazand ca viata e scurta, gasesc de cuviinta sa ma bucur de ea, si de putinele realizari pe care le-am avut, s.a.m.d.
Dar din pacate nu pot sa vad viitorul prea roz, pentru ca n-are cum sa fie asa.
|