În prealabil postat de fallen
In primul rand, "raul" este o entitate de sine statatoare sau face parte din noi?
Atunci cand simtim ca suntem "indemnati' sa facem rau, indemnul vine de undeva din exterior sau din mintea noastra bolnava?
Atunci cand zicem "sunt prost, n-o sa reusesc, o sa ma fac de ras, o sa plece clientul nemultumit, o sa-mi pierd slujba, o sa ajung sa cersesc si sa ma prostituez, o sa-mi vand copiii la carne vie";
atunci cand zicem "ala e de vina, e naspa, e un nenorocit, nu mi-e prieten, din cauza lui sufar";
atunci cand zicem "Dumnezeu nu exista, e o minciuna, sau ne-a lasat de izbeliste, sau Diavolul e mai puternic" sau cand simtim ca rugaciunea nu ne ajuta, cand ne vine sa dam de pamant cu Biblia, Crucea si alte obiecte sfinte;
Atunci cand simtim nevoia sa ne lovim si sa ne facem rau singuri;
Atunci cand credem ca lumii i-ar fi mai bine fara noi,
Atunci cand ne gandim ca nu mai e nici o speranta pentru noi si ca nu mai putem scapa din ghearele "raului";
Atunci cand simtim, gandim, spunem si facem altele si mai rele de atat,
Cine (sau ce ) ne determina sa facem toate astea? E Dumnezeu, e diavolul sau e propria noastra vointa?
Si daca e cineva vinovat de toate astea (asa-zisul "Diavol" care s-a salasluit in noi) il mai putem cumva alunga, sau o sa moara doar odata cu noi ( trebuie sa ne aruncam intr-o prapastie, de exemplu, ca tipa din "Alien", ca sa nu scape "parazitul " din ea sa ii infesteze si pa altii?)
Serios, exista oare vreo iesire din starile astea de desnadejde care probabil ne cuprind pe toti la un moment dat, sau unii dintre noi suntem mai slabi si din start suntem sortiti pieirii (sau suntem "dati dracului" cum se spune in popor), adica efectiv abandonati de Dumnezeu, lasati prada necuratului, din voia Lui sau pentru pacatele noastre?
Le putem depasi singuri sau doar cu ajutor ? ( de la Dumnezeu sau de la ceilalti oameni?)
|