Probleme de familie
"Pentru tanar,viata in familia crestina e un rai?
E un rai daca familia respectiva e chiar familie crestina.Problema e ca exista situatii in care parintii sunt cam exagerati cu ceea ce la impun copiilor lor si desi parintii considera ca actioneaza ca parintii crestini,de fapt sunt un fel de mici dictatori care,in loc sa-l convinga pe tanar ca frumusetea vietii e in Hristos,il conving pe tanar ca e obligat sa faca si asa,si asa,si,la un moment dat,copilul fuge de toate obligatiile si porneste pe calea pacatului.
Care ar fi aceste derapaje ale parintilor care il determina pe copil sa aleaga situatii din acestea,destul de dure?
Derapaje ale parintilor ultra-ortodocsi?
Da.
Faptul ca incearca sa le impuna copiilor o viata de sfintenie despre care ei au citit in carti,pe care ei insisi,de cele mai multe ori,n-au practicat-o cand erau tineri.Fiind speriati de avalansa pacatelor in societatea contemporana,incearca sa-i creasca pe copii intr-un fel de iglu.Asa cum se zice ca a fost crescut Buddha,departe de boala,departe de moarte,departe de tot ce i-ar fi putut da sansa sa se gandeasca ca viata-i trecatoare,sa nu se gandeasca la ce se intampla dupa moarte.Exista parinti care-i inchid pe copiii lor intr-un fel de iglu si,la un moment dat,copiii tot raman putin nesupravegheati.Si in momentele respective descopera frumusetea vietii in pacat,care,la inceput,pare o frumusete reala,ptr ca dupa ce ai trait realmente in lanturile privarii de libertate esti socat ca poti actiona asa cum doresti.Pentru tine conteaza mai putin ca ceea ce faci e rau,mai ales ca nici n-ai constiinta faptului ca e rau,ci conteaza bucuria de a trai,ptr ca libertatea e unul din darurile pe care Dumnezeu i l-ea facut omului.Si daca omul nu gusta libertatea in Hristos si gusta doar obligatia de a face asa-asa-asa ptr ca parintii doresc astfel,obligatia asta nu duce niciunde.In filmul Barfuss e o situatie iesita din comun:o fata este inchisa la psihiatrie ptr ca si-a ucis mama care incerca sa o tina departe de orice pacat,de orice patima si s-o creasca f. curat.Dar,la un moment dat,fata,intr-o criza de identitate,isi omoara mama.Imaginatia mi s-a parut reprezentativa ptr toti parintii care construiesc astfel de iglu-uri,ptr ca ei insisi marturisesc ca Hristos a murit.Ptr ca,daca Hristos n-a murit,atunci copilul poate sa creasca liber in Biserica.Si invata sa guste libertatea de a-si face canonul,libertatea de a posti.Daca tu,ca parinte,doar ii impui norme crestine,il convingi ca nu se mai poate trai intr-o relatie vie cu Hristos,Fiul Lui Dumnezeu cel viu care S-a facut om ptr mantuirea noastra.Adica,nu obtii nimic.Unii profesori de religie cu care am vorbit mi-au spus ca cele mai mari probleme-si o sa repet ideea aceasta ori de cate ori am ocazia,doar,doar vor ajunge la cat mai multi parinti,prin intermediul copiilor de la care afla ce spun-cele mai mari probleme nu le-au avut cu copii din familii atee,ci cu copii din familii ultra-crestine.Pentru ca,dupa ce in copilarie,de nevoie,copiii i-au ascultat pe parinti,cand au crescut au devenit extrem de razvratiti si porniti impotriva religiei pe care au perceput-o pe pielea lor ca pe un dusman al vietii,al vietii pur si simplu,nu al vietii in Hristos,dar ca pe un dusman al vietii.Au ajuns la concluzia ca religia este ceva ce-ti aduce doar plictiseala,nemultumire,transpiratie si minciuna.Pentru ca viata,viata cea adevarata,care e Hristos,e si adevar.Or ei negustand viata adevarata,care e adevar,au cunoscut reversul,care e o viata falsificata,denaturata,si care e atinsa de minciuna,intr-o oarecare masura.
Unde e ruptura de Dumnezeu in aceasta ecuatie?Adica ma refer la faptul ca majoritatea parintilor de genul acesta de care vorbim,foarte rigurosi,tin randuiala Bisericii,si intentia lor era sincera…
Da,corect,tradusa in metanii,in paraclise,in acatiste facute ptr. copii.
Intentia lor era de a imprima si copiilor acelasi ritm duhovnicesc.
Vina nu e a lor,in primul rand,poate.Cred ca problema,cauza,nu e la ei-vina e la ei,dar cauza nu e la ei.Cauza e ruptura care a aparut in perioada comunista intre generatia matura si generatia tanara.Pentru ca atunci s-a pierdut continuitatea educatiei crestina,care a functionat sute si sute de ani si a dat rezultate f. bune.Dar in momentul in care partidul comunist a interzis misiunea crestina,a interzis catechize tinute la biserici cu tinerii,in momentul in care parintii s-au temut sa-si mai educe copii crestineste,s-a pierdut exact aceasta continuitate,aceasta intelepciune,aceasta experienta,pe care oamenii din biserica au pastrat-o sute si sute de ani.In satul crestin,cand aveai o problema cu un copil,daca nu te pricepeai tu ce sa faci,vorbeai cu preotul,cu matusa,cu nasii,cu cei din sat,care cunosteau din experienta parintilor si a bunicilor lor care era solutionarea unei astfel de probleme.Chiar daca erau si atitudini care nou ni se par astazi deplasate.De ex.:strabunicul sotiei mele a auzit ca unul din fiii sai e la carciuma.L-a asteptat si,cand a iesit din carciuma,tatal l-a batut cu biciul pe tanar in vazul tuturor si nimeni din sat n-a protestat.Si-mi spunea sotia mirata:”Ce-I mai de mirare e ca nici fiul n-a protestat,desi era in putere.Sau putea sa fuga,dar nu a facut-o”.Daca,in ziua de azi,un tata i-ar da doua palme fiului care iese dintr-un club ametit de bautura,tanarul ar fi in stare sa sara la bataie in vazul celorlalti,ca si cum ar face o mare fapta de eroism.Or,atunci exista mult mai mult respect fata de cuvantul parintilor si mult mai multa incredere in sfatul parintilor,ptr ca stiai ca daca parintele,din copilarie pana a ajuns mare,a crescut cu Hristos,puteai avea incredere in experienta lui de viata duhovniceasca si-l ascultai altfel.Nu zic,erau si atunci exagerari,erau si atunci situatii limita,dar erau mult mai putine.[…]”
|