Eu una am convingerea că noi suntem proprii noștri judecatori și călăi..Ne condamnăm singuri prin neiubire, judecînd permanent tot ce nu întelegem , ce nu ne convine, ce ni se pare că ne eclipsează, astfel sădim iadurile interioare, smolind tot ce atingem. După plecarea din această dimensiune luăm zestrea nefastă cu noi iar ce urmeaza in mod cert, nu poate nimeni garanta, deoarece afară de Crist , nimeni n-a mai pășit printre lumi ca sa revină viu , povestind...Însa in casa Tatalui sunt multe..locuri.....
|