" In această imagine, zeul Rama, ajutat de Hanuman (zeul maimută) si de întreaga armată a maimutelor, se luptă cu vrăjmasul său, demonul Ravana, pentru a si-o redobândi pe Sita, sotia care îi fusese răpită. Istoria seamănă cu Iliada lui Homer: Menelaos, regele micenienilor, porneste război împotriva Troiei, cu ajutorul celorlalti greci, pentru a o aduce înapoi pe femeia sa, „frumoasa Elena“, pe care o răpise Paris, fiul regelui Troiei. în acest război s-au implicat si zeii Olimpului, unii dintre ei sprijinindu-i pe greci, iar ceilalti pe locuitorii Troiei.
Trebuie să notăm însă că demonii „teologiei“ hinduse sunt de aceeasi cinste si putere cu zeii. Cândva, ei chiar conlucraseră cu acestia; de pildă, atunci când au „bătut“ oceanul galaxiei pentru a o scoate pe Armita (exact asa cum bate cineva laptele pentru a obtine untul). Armita era apa cea fără de moarte, care le-a dăruit nemurirea atât zeilor, cât si demonilor. Cu acel prilej, marele zeu Vishnu a ajutat amândouă taberele, adică si pe zei si pe demoni să devină nemuritori, pentru a putea continua astfel nesfârsita luptă dintre ei. De altfel, Vishnu se îngrijeste în permanentă ca această luptă să fie egală, pentru a se conserva echilibrul cosmic. însusi marele zeu poartă înlăuntrul său atât binele cât si răul, ceea ce îl face să fie „desăvârsit“. în ce constă această „desăvârsire“? Binele si răul se confundă, aflându-se în acelasi plan etic. Altfel spus, Dumnezeu poate si trebuie să fie când bun, când rău. între cele două valori nu există nici o diferentă de substantă. Consecintele unei astfel de conceptii asupra moralitătii sunt devastatoare si se reflectă din plin în dezastrul relatiilor sociale din India."