[laurastifter]

În prealabil postat de Kronos

De ce a fost nevoie să se nască om? Pentru că numai răstignirea și moartea Lui puteau salva omenirea de la iad? Dar de ce? Se spune că omul a fost alungat din Rai din cauza pervertirii firii sale, incompatibilă cu prezența lui Dumnezeu. Deci ca să fie primit înapoi în Rai ar trebui ca schimbarea să se producă în om. S-a schimbat ceva dupa moartea lui Iisus? Firea umană a rămas aceeași: și atunci exista iubire ca și azi, și atunci erau hoți (și acum), și atunci erau prostituate etc. Ce s-a schimbat în om de jertfa „mântuitorului” îi permite să fie aproape de Dumnezeu după moarte?

Observ că deja v-a răspuns domnul N.Priceputu. Totuşi, încerc să vă explic şi eu aceeaşi idee.
Mântuitorul Hristos a îndumnezeit firea noastră în Persoana Sa căci El, prin Întrupare, Şi-a asumat, Şi-a însuşit natura/firea umană în Persoana Lui dumnezeiască. Deci, El, aşa cum am mai scris, este o Persoană unică, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp. Astfel, Domnul Hristos, prin opera Sa de mântuire, a ridicat firea noastră la cea mai înaltă vrednicie şi a făcut aceasta doar din iubire faţă de noi. Tot datorită dragostei Sale nemărginite pentru oameni, Hristos nu ne constrânge să ne impropriem roadele lucrării Sale mântuitoare, ci ne respectă libertatea. De aceea, cei care I se împotrivesc şi aleg răul, rămân lipsiţi de efectele Jertfei Sale. Acest fapt este o dovadă a dragostei lui Hristos pentru că El, deşi a dorit atât de mult mântuirea noastră încât S-a sacrificat pentru a ne-o dărui, ne respectă libertatea de a trăi în întuneric şi de a ne îndepărta de El, Izvorul vieţii şi al adevăratei fericiri.
De ce nu a ales Hristos o altă cale pentru mântuirea noastră? Nu ştiu. Probabil că, aşa cum atât de frumos învăţa Sfântul Isaac Sirul, Mântuitorul a ales să ne mântuiască pe calea jertfei de Sine, pentru a ne arăta dragostea Sa divină faţă de noi, înflăcărând astfel de iubire inimile noastre împietrite în indiferenţă. Aceasta este o posibilă explicaţie, dar aceste adevăruri depăşesc capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre limitate, precum a spus Apostolul: "În parte cunoaştem şi-n parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa". Cu alte cuvinte, atunci, în eshaton, Îl vom cunoaşte pe Domnul Hristos prin vedere, nu doar prin credinţă şi El ne va revela tot ceea ce, din pricina slăbiciunii noastre duhovniceşti, n-am putut înţelege.
Important este, pentru relaţia noastră cu Dumnezeu, adevărul perfect accesibil înţelegerii noastre: anume că Fiul lui Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât Şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră. Acest fapt poate fi înţeles de către orice fiinţă raţională (de copilaşi, dar şi de filosofi şi oameni de ştiinţă), rămânându-le ascunsă doar celor care, prin necredinţă, o resping.
Dumnezeu să fie cu dvs.

P. S. Sper că ceea ce v-am scris v-a fost de folos... Voi căuta şi citatul Sfântului Isaac Sirul despre motivul Jertfei lui Hristos, ca să vedeţi cât de profund gândeau Sfinţii Părinţi ai Bisericii, luminaţi şi călăuziţi pe drumul vieţii veşnice de către Însuşi Duhul Sfânt.