Emil Brumaru - Balada crinilor care si-au scris frumos
Traia într-un oras din miazazi
Un crin înzapezit în datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!
Ei îsi taiau cu zimtii de la timbre
Miresmele-ntre dânsii sa le schimbe,
Postasi înflacarati puneau stampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însusi directorul calestilor!!
Dar crinul ce traia în miazazi,
Fiind înzapezit în datorii,
Îi raspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns marar.
Apoi tacu de tot. O roua grea
Strivi parfumul amândurora.
Si astfel cei doi crini nu si-au mai scris,
Postasii au murit, posta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi postalion...
Ar fi frumos ca in acest thread sa continuam sa punem poezii ce ne sensibilizeaza "sufletul"
|