Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Functia unei mandale consta in corectia perceptiilor si conceptiilor.
|
Fara prea multe comentarii, un citat din cartea "Mari intiati ai Indiei si parintele Paisie"
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...nezeul-tau.htm
"După întâlnirea cu Mos Ilie, am pornit asadar într-o plimbare pe munte. întreaga mea raportare la realitatea înconjurătoare suferise modificări substantiale ca urmare a darului primit de la bătrânul Paisie. Brusc, lumea mi-a părut mai vie. Relatia mea cu făpturile lui Dumnezeu devenise mai profundă, mai sinceră, mai sensibilă. Devenisem capabil să deslusesc toate intentiile si imboldurile lăuntrice ale animalelor. Trăiam o negrăită pace, frumusete, iubire.
Si, în timp ce mă aflam în această stare binecuvântată, mi-a trecut prin minte gândul: „Ce-ar fi dacă as intona vreun kirtan hindus sau as spune vreo mantrăl Oare voi intra într-o altă stare, sau n-o să se întâmple nimic?“. M-a cuprins această curiozitate stupidă, dorinta de a observa influenta pe care o va avea asupra mea această „practică“ hindusă. Omul cedează mai întâi la nivelul gândului, iar apoi în faptă.
Am început asadar să cânt un kirtan si
să rostesc mantra pe care mi-o predase Babaji în somn: „Hare Om Namah Shivayam“. Nici până astăzi n-am aflat sensul ei exact. „Om“ este sunetul sfânt al hindusilor, iar „Hare Om“ este salutarea religioasă cu care încep textele lor „sfinte“. Cuvântul „Shivayam“ trebuie că are legătură cu zeul Shiva al distrugerii, unul dintre „marii zei“ ai panteonului hindus.
N-am apucat bine să rostesc mantra, si îndată lucrurile s-au schimbat. Am simtit o transformare atât în interior, cât si în exterior.
O adiere glacială a miscat crengile si mi-a umplut sufletul de fiori. Am încetat totodată să mai simt în vreun fel harul lui Hristos, care îmi linistise sufletul si făcuse ca legătura mea cu lumea să fie atât de armonioasă, de dulce si de pasnică. Trăiam deja o altă atmosferă spirituală. Percepeam o nouă putere manifestându-se în jurul meu, însă ea îmi aducea tensiune, încordare. Simteam că trebuie să fiu atent. Tot ceea ce se întâmpla era ciudat si nefiresc. Nu exista nici o explicatie naturală pentru un vânt atât de înghetat, nici pentru timpul foarte scurt cât a durat. Sunt convins că nu a fost vorba de un fenomen natural, chiar dacă a miscat crengile copacilor.
Eram deja speriat si crispat. îmi pierdusem degajarea, relaxarea, sentimentul de încredere, de sigurantă, de iubire - pe care le încercasem mai devreme simtind prezenta lui Hristos.
Am făcut eforturi să mă sustrag acestei influente, să redevin precum fusesem înainte. Zadarnic! Binecuvântarea de care mă împărtăsisem s-a îndepărtat în chip simtit de la mine. Intrigat, mă întrebam cum de se putuse produce atât de rapid această radicală schimbare.
Am reluat apoi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă“, cu multă râvnă si înflăcărare. Nu mă mai interesa să studiez diferentele, să discern diversele stări spirituale. Tânjeam să fiu iarăsi ca un copilas în bratele lui Hristos. Doream să trăiesc dulcea Sa prezentă, chiar dacă ar fi urmat să nu mai cunosc nimic altceva în viata mea.
Insă nu se întâmpla nimic. Ca efect al rugăciunii, acea malefică putere care se apropiase de mine a fost anihilată, astfel încât nu mă mai temeam. însă sufletul meu a rămas în continuare gol de prezenta lui Hristos. Mă simteam pe jumătate mort, lipsit de mângâiere, însingurat, distrus, vinovat fată de Cineva care mă iubea mult, în timp ce eu îl vândusem, îl rănisem, îi întorsesem spatele."