Citat:
În prealabil postat de aldea-daniela
Buna, simt ca am o mare problema, m-am casatorit acum 1 luna si am crezut ca asta era cauza problemelor, faptul ca nu eram casatoriti. Ideea este ca nici dupa casatorie nu mi-am gasit linistea.
Ma simt goala sufleteste si incapabila de a gandi ce trebuie facut, ma simt ca un copil abandonat sau mai mult ca unul caruia sa-i spui ce sa faca.
Sunt pandita la orice pas de ghinion, orice e rau mi se intampla numai mie, in ziua nuntii am plans atat de mult, nimic nu a fost bine, nimic cum mi-am dorit eu, am gresit si cu nasii cu care eu nu prea ma inteleg decat superficial.
Dar cu ghinionul nu am terminat,, ma urmareste peste tot, de vreo 7-8 ani nu mai stiu cine sunt, singurul lucru bun din viata mea sunt sotul si copilul meu,Acum sunt iarasi dezamagita si de lume, am aflat ca sunt iarasi insarcinata si nimeni nu a prea reactionat cum ne-am fi dorit, intra-devar noi am zis ca nu mai facem altul, dar daca s-a intamplat eu nu-mi pot omori copilul.
Sunt intr-o stare de de-abia ma tarasesc de azi pe maine, in casa nu-mi vine sa fac nici curat nici nimic, simt ca acum am inceput sa-mi neglijez si copilul, avem o groaza de datorii la banci si la cunoscuti, acum trebuie sa facem alt credit sa dam banii la cunoscuti inapoi, ca din nunta nu am reusit sa achitam tot.Am luat banii sa reusim sa ne terminam casa, dar acum nu prea merge cum am stabilit.Copilul pentru ca nu mai faceam fata l-am inscris la o gradi particulara cu banii pe care ii luam pe concediu crestere copil plateam acolo, acum trebuie sa-l retrag si sa stau acasa, ca nu merita sa ma chinui la sv pe 700 ron pe care ii dau toti la gradi mai ales daca sunt iarasi insarcinata, in schimb m-am inscris la o scoala de asistent farmacist, simt nevoia sa fac ceva, sa fac bine sa reusesc sa-mi gasesc un job bun.
O sa-l tin acasa pt ca la cresa nu avem prioritate ca suntem din ilfov, si gradinita de stat de la 2 ani nu gasesc si nici nu avem cunostinte care sa ne ajute,
Chiar nu stiu ce sa mai fac si cum sa reusesc sa gasesc o cale sa-mi revin.
In casa ca sa fac ce trebuie mi-am facut si plan cu ce sa fac dar degeaba, parca ma tine ceva sa fac pana si mancare,
Sunt exasperata, va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat.Va multumesc!
|
Acum vreo două duminici s-a citit la biserică pericopa evanghelică „Despre grijile vieții” (Matei 6, 22-33). Spunea Părintele Galeriu că important e să nu ne îngrijorăm niciodată, dar să ne îngrijim de ale vieții. Însă niciodată să nu uităm că suntem în mâna lui Dumnezeu și că tot ce avem avem prin purtarea lui de grijă. A ne îngrijora, a fi obsedați de grija zilei de mâine înseamnă a nu avea credință.
Îți recomand să citești această pericopă și, dacă vei avea timp, caută și predica părintelui Galeriu. Poate că te va ajuta.
Mai cred, de asemenea, că bine ți-ar prinde o spovedanie profundă; să te pregătești, adică, postind și meditând, adunându-te în sinea ta înainte, cercetându-ți toate păcatele și punându-le, apoi, înaintea Domnului. Iar apoi, bineînțeles, să te împărtășești.
Cu alte cuvinte, dă-i toată viața ta, împreună cu grijile tale, lui Dumnezeu, și trăiește tu viața Lui.