Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Oare cum e cu pacatul? Il facem, il spovedim si gata, am scapat? Ar fi prea simplu si prea usor sa fie asa, dar cred ca e un pic altfel. Mie mi se pare ca fiecare pacat se aseaza pe trupul nostru precum un tatuaj. Si... nu mai scapi in veci. La un moment dat te cuprind remuscarile si vrei sa te curati, dar nu mai poti. Iti poti curata sufletul, dar imaginea trupului schimonosit de "tatuaje", iti aminteste pentru tot restul vietii cine esti de fapt, ca nu cumva sa uiti si sa te mandresti cu cel ce crezi ca ai devenit peste noapte...
|
Citeam undeva că fiecare păcat te îndepărtează de Dumnezeu, în sensul că deși poți să te pocăiești și să fii iertat, oricum nu mai poți ajunge la același nivel de apropiere de Dumnezeu pe care l-ai fi putut atinge fără să fi comis păcatul respectiv.
Am observat la mine că Domnul îmi aduce din cînd în cînd aminte de păcatele comise mai demult pe care tind să le uit sau să le ascund undeva în străfundul subconștientului.
Mîntuirea (izbăvirea de cel rău) e una, dar desăvîrșirea și îndumnezeirea sînt mai mult de atît. Dă-ne, Doamne, măcar mîntuirea.