[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Încerc să vă dau şi eu un răspuns, deşi am observat că domnul Mihnea Dragomir v-a explicat aspectele esenţiale ale învăţăturii de credinţă despre Iisus Hristos.
Domnul nostru Iisus Hristos ni S-a revelat, prin întreaga Sa activitate şi prin cuvintele Sale, drept Fiul lui Dumnezeu întrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, egal şi consubstanţial cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Astfel, El există din eternitate, fiind născut (nu creat) de către Tatăl şi de o fiinţă cu Acesta, egal întru totul cu celelalte două Persoane ale Trinităţii. Din iubire faţă de omenire, aşa cum se mărturiseşte şi în textul Simbolului Credinţei, "S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om". Ce semnificaţie au aceste cuvinte, formulate de către Sfinţii Părinţi de la Sinodul I ecumenic din Niceea (325)? Mântuitorul Hristos Şi-a asumat în Persoana Sa divină natura noastră umană, devenind astfel şi Om. De aceea, noi mărturisim că Domnul Iisus Hristos este o Persoană unică având două naturi/firi (dumnezeiască şi omenească). El a devenit şi Om din dragoste faţă de oameni, rămânând şi ceea ce era - Dumnezeu adevărat. El este, potrivit hotărârii dogmatice de la Sinodul IV ecumenic (Calcedon 451), Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, "de o fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de o fiinţă cu noi după omenitate". El este unic, dar rămâne Dumnezeu şi Om în acelaşi timp.
Mântuitorul Hristos, fiind Dumnezeu şi Om, S-a sacrificat pe cruce pentru mântuirea noastră, arătându-ne, revelându-ne astfel iubirea Sa infinită faţă de noi, iubire superioară capacităţii de înţelegere a raţiunii noastre.

Unde ni S-a revelat El ca Dumnezeu? Aşa cum arăta domnul Mihnea Dragomir, în Matei cap. 16. Mai există şi multe alte texte biblice în care Hristos, Domnul nostru, ni Se descoperă ca Dumnezeu adevărat.
De exemplu: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan14, 6); "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem."; "Adevărat adevărat zic vouă: mai înainte ca Avraam să fi fost, sunt Eu." Regret că am prea puţin timp la dispoziţie acum... dar voi încerca să găsesc în Biblie citatele exacte unde Domnul Hristos spune despre Sine că este Dumnezeu. Mai mult decât atât, atunci când iudeii au încercat să arunce cu pietre în El, acuzându-L de "blasfemia" de a Se fi numit pe Sine Dumnezeu, El nu neagă acuzaţia, ci întăreşte această afirmaţie (Ioan, cap. 10).
În alte locuri din Evanghelii, Hristos Îşi atribuie Lui Însuşi puteri specifice Divinităţii: capacitatea şi dreptul de a ierta păcatele, puterea de a dărui viaţă celor morţi, dreptul de a judeca lumea etc. Atunci când săvârşeşte minuni, El nici nu Se roagă lui Dumnezeu să-I dăruiască putere (aşa cum făceau profeţii Vechiului Testament), ci arată clar că prin autoritatea Sa divină are capacitatea de a realiza acele miracole. De exemplu, atunci când alungă demonii, Hristos nu Se roagă lui Dumnezeu-Tatăl să-Lajute şi nici nu izgoneşte spiritele negative "în numele lui Dumnezeu" (cum fac sfinţii), ci li se adresează demonilor cu autoritate, spunându-le: "Eu vă poruncesc...". Hristos are, de asemenea, stăpânire asupra fenomenelor naturii, fapt ce-i surprinde pe ucenicii Săi, care se întreabă: "Cine este Acesta, că porunceşte valurilor şi vântului şi-L ascultă?".
Cea mai importantă dovadă a divinităţii lui Iisus Hristos este, în mod incontestabil, Învierea Sa. El a înviat într-un mod diferit de alţi sfinţi (de Lazăr, de exemplu), care au fost... resuscitaţi din moarte, revenind la această viaţă trecătoare. Hristos a înviat fizic, cu trupul, dar pentru eternitate, precum scrie Sfântul Apostol Pavel că "moartea nu mai are stăpânire asupra Sa".
Închei aici mesajul, pentru a avea timp să caut în Biblie mai multe citate despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos. Revin.

"Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8, 12)

Ioan 8, 51-59: 51.Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. 52.Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. 53.Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? 54.Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. 55.Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. 56.Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. 57.Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? 58.Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. 59.Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.