Citat:
Īn prealabil postat de maria32
eu chiar nu pot sa cred ca daca eu sunt credincioasa si ma rog toata viata pentru sotul meu iar el plin de pacate si nu face nimic pentru sufletul lui acesta se va mantui fara niciun efort personal doar pentru rugaciunile mele.
Cred ca iarasi este vorba de un citat scos din context. Asa ar trebui sa nu ne mai ingrijim niciunul de mantuirea proprie caci oricum exista monahi care si-au dedicat viata rugaciunilor pentru iertarea pacatelor tuturor oamenilor. Deci noi putem sa ne vedem linistiti de viata noastra in pacat caci oricum exista cineva care se roaga pentru noi..
Nu o sa uit niciodata pilda auzita de la un parinte la sfarsitul Slujbei de Liturghie in care ne indemna "sa nu ne trimitem rugatori" la Biserica caci Domnul Dumnezeu se uita la fiecare in parte si dupa faptele fiecaruia va fi judecat.
|
Eu cred ca citatul Melissei este relevant si nu scos din context. Apoi, daca doi oameni se casatoresc, unul fiind credincios si celalalt nu, se presupune ca cel necredincios are totusi niste calitati... si intre ei exista anumite compatibilitati... teoretic ei se iubesc! Astfel ar fi mai usor ca cel necredincios sa se intereseze cel putin de religie. Dumnezeu stie cum il poate intoarce pe cel necredincios catre credinta, pentru rugaciunile sotului/ sotiei. Oricum, la Sf Liturghie se zice "cei alesi pentru cei chemati, Domnului sa ne rugam"... Intr-adevar e mai bine ca fiecare sa fie constient de mantuirea proprie, dar exista si posibilitatea ca un necredincios sa fie ajutat pentru rugaciunile altora.