Citat:
Īn prealabil postat de horatiu.miron
Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.
Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.
Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.
Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.
Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.
|
Buna.Am citit ce zicea Laura si ce ai raspuns tu.Apropo povestea Laurei e la fel ca si a mea.Se aseamana.Ok, dar ce se intampla cu traumele traite in familie... cred ca e nevoie de psiholog nu?Sau atunci, cum zici tu iti continui viata, trecand peste..cum vei raspunde cand cineva te va intreba despre familia ta?E foarte bun raspunsul tau, insa sunt mult mai multe de spus..Cand ai zis ca s-a trecut o limita, m-am intrebat din ce punct de vedere se pun aceste limite intr-o relatie, as fi interesata si multumita daca mi-ai raspunde.Mersi!
Eu de obicei nu dau sfaturi, incerc sa dau exemple pe cat pot..So, Laura sa stii k mama a plecat in urma certurilor(la fel i s-a spus k sa plece in timp ce se certau) si eu am ramas cu tata.M-a durut multa vreme si putin inca mai simt acea durere, ca s-au despartit asa.Tata este un om bun, acum e bolnav si zilnic ma gandesc c o sa s mai intample.Ma bucur, insa ca si maine mai este o zi...mereu zic k maine voi gasi raspunsurile corecte..Eu, nu stiu ce pot sa zic, poate raspunsul e la mine, la psiholog, sau la ei..sau poate la Dumnezeu, desi la el am apelat mereu si fara rezultat.Eu ti-am dat doar un exemplu si am vrut sa cer niste completari de la Horatiu.Sper ca nu am gresit cu nimic.Numai bine!