De dimineata am fost la slujba la Manastire. Parintele insa nu a iesit, a zis o doamna-am dedus ca fiind mai apropiata, pentru ca lua pomelinicele si de dadea maicutei care il ingrijeste pe Parintele Arsenie- ca era in pat, probabil se simtea mai slabit.
Dar sa nadajduim ca totul trece cu bine si Dumnezeu il va mai tine printre noi, ca tare mare nevoie avem de dansul si tare bine ne face sa-l stim acolo in casuta din curtea manastirii, chiar de nu ajungem sa-l vedem ori sa ne puna mana pe crestet, desi Parintele si-ar dori altfel, dupa cum am citit odata in cuvantul sau (vorbind dupa trecerea la cele vesnice a Mitropolitului Bartolomeu) "Iarta-l, Doamne, si ma ia si pe mine langa el!’.
Dar noi suntem egoisti, neputinciosi si nevrednici si il vrem intre noi caci avem nevoie de el ca de un far.