Pai cine e nuiaua si toiagul Domnului? Inchizitia? Sau puterile divine?
Care e limita de a ne pune in locul lui Dumnezeu?
Dar pe copii ii duci la biserica dar depinde si ce fac si cu cine se joaca dupa ce vin de la biserica si apoi ei sint copii nu au discernamintul format, in schimb nimeni nu poate trata adultii ca pe proprii copii.
Este adevarat se pot face noi reguli de moralitate la nivelul societatii insa cu acordul majoritatii si respectind voia divina care mai intii trebuie cunoscuta nu doar aproximata.
La o adica pe unul care nu crede obligarea sa vina la biserica nu stiu in ce masura l-ar putea face sa creada , e ca si cum ai aduce o oaie in biserica , e liniste, e racoare dar apoi tot la pascutul ei se va intoarce.
Furtul e pedepsit fiindca afecteaza pe ceilalti -
iar daca ai face o societate desavirsita fara oameni desavirsiti cum ar mai putea fi ei incercati?
Asadar trebuie un echiibru, o cale de mijloc.
Omul mai trebuie lasat si sa dea cu capul de sus altfel nu vede pragul de jos.
O societate curata se va face abia dupa incheierea Judecatii -vremurile frumoase promise -deci pina atunci trebuie sa rabdam adica sa avem rabdare.-inca 1290 de zile din ziua pustiirii locasului sfint de catre razboinicii Asiriei- daca cifra este exacta.
Insa atunci vor ramine doar oamenii cei mai de calitate incit se poate realiza acest lucru. Dar fara obligatii si impuneri exagerate.
Iar pina atunci se pot crea doar premisele -realizate tot de sfinti.
Schimbarea trebuie facuta cu inceputul adica cu educatia morala si abia apoi vazut in ce masura coercitia ajuta sau nu, in ce masura ingradim liberul arbitru raportat la masura in care faptele omului ii afecteaza si pe cei din jur.
|